2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

dăunare sf [At: HAMANGIU, C. C. 424 / Pl: ~nări / E: dăuna] Păgubire.

dăuna vi [At: HAMANGIU, C. C. 398 / Pzi: ~nez / E: daună] A pricinui cuiva o daună Si: a prejudicia.

Intrare: dăunare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăunare
  • dăunarea
plural
  • dăunări
  • dăunările
genitiv-dativ singular
  • dăunări
  • dăunării
plural
  • dăunări
  • dăunărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dăuna
  • silabație: dă-u-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăuna
  • dăunare
  • dăunat
  • dăunatu‑
  • dăunând
  • dăunându‑
singular plural
  • dăunea
  • dăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăunez
(să)
  • dăunez
  • dăunam
  • dăunai
  • dăunasem
a II-a (tu)
  • dăunezi
(să)
  • dăunezi
  • dăunai
  • dăunași
  • dăunaseși
a III-a (el, ea)
  • dăunea
(să)
  • dăuneze
  • dăuna
  • dăună
  • dăunase
plural I (noi)
  • dăunăm
(să)
  • dăunăm
  • dăunam
  • dăunarăm
  • dăunaserăm
  • dăunasem
a II-a (voi)
  • dăunați
(să)
  • dăunați
  • dăunați
  • dăunarăți
  • dăunaserăți
  • dăunaseți
a III-a (ei, ele)
  • dăunea
(să)
  • dăuneze
  • dăunau
  • dăuna
  • dăunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „dăunare” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3