dexonline

2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dănuire sf [At: AR (1829), 177/35 / Pl: ~ri / E: dănui] (Înv) 1 Donare. 2 (Îs) Hârtie de ~ Act de donație. 3 (Ccr) Obiect obținut prin donație sau moștenire Si: dănuit¹ (2). 4 (Fig) Dăruire.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

dănui vt [At: (a. 1673) BUL. COM. IST. IV, 84 / Pzi: ~iesc / E: danie] (Înv; c.i. bunuri materiale) 1 A dona. 2 (Fig) A dărui.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: dănuire

dănuire substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dănuire	dănuirea
nominativ-acuzativ	plural	dănuiri	dănuirile
genitiv-dativ	singular	dănuiri	dănuirii
genitiv-dativ	plural	dănuiri	dănuirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: dănui

dănui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dănui	dănuire	dănuit dănuitu‑	dănuind dănuindu‑	singular	plural
		(a) dănui	dănuire	dănuit dănuitu‑	dănuind dănuindu‑	dănuiește	dănuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dănuiesc	(să) dănuiesc	dănuiam	dănuii	dănuisem
	a II-a (tu)	dănuiești	(să) dănuiești	dănuiai	dănuiși	dănuiseși
	a III-a (el, ea)	dănuiește	(să) dănuiască	dănuia	dănui	dănuise
plural	I (noi)	dănuim	(să) dănuim	dănuiam	dănuirăm	dănuiserăm dănuisem
	a II-a (voi)	dănuiți	(să) dănuiți	dănuiați	dănuirăți	dănuiserăți dănuiseți
	a III-a (ei, ele)	dănuiesc	(să) dănuiască	dănuiau	dănuiră	dănuiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)