dumicare sf [At: SĂULESCU, HR. I, 277/13 / V: dim~ / Pl: ~cări / E: dumica] 1 Rupere în bucăți a unui aliment Si: (înv) dumicătură (1), dumicat¹ (1). 2 Savurare a unui aliment Si: (înv) dumicătură (2), dumicat¹ (2). 3 (Reg) Îmbucătură. 4 Fărâmițare a unui aliment Si: (înv) dumicătură (4), dumicat¹ (4). 5 Măcinare a unui produs alimentar Si: (înv) dumicătură (5), dumicat¹ (5). 6 (Îvp) Omorâre a cuiva, tăindu-l în bucăți Si: ciopârțire. 7 (Îrg) Rănire. 8 (Îrg) Zdrobire. 9 (Îrg) Omorâre a cuiva pe câmpul de luptă Si: nimicire. modificată

dămica v vz dumica

dămnica v vz dumica

demica v vz dumica

demnica v vz dumica

dimica v vz dumica

dimicare sf vz dumicare

dimnica v vz dumica

dumeca v vz dumica

dumica [At: BIBLIA (1688), 693 ²/41 / V: (reg) dăm~, (reg) dămni~, (îrg) dem~, (îrg) dim~, (reg) dumeca, (reg) dumni~ / Pzi: dumic (A și: dumic) / E: ml *demicare] 1 vt A rupe în bucăți un aliment. 2 vt A mânca mestecând încet Si: a savura. 3 vt (Pan) A fărâmița. 4 (Pan) A măcina. 5 vr A se fărâmița. 6 (Îvp) A omorî pe cineva tăindu-l în bucăți Si: a ciopărți^[1]. 7-8 vtr (Îrg) A (se) răni. 9-10 vtr (Îrg) A (se) zdrobi. 11 vt (Îrg) A omorî pe câmpul de luptă Si: a nimici.

dumnica v vz dumica