2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

dota vt [At: HELIADE, O. II, 365 / Pzi: ~tez / E: fr doter, lat dotare] 1 (C.i. persoane) A înzestra cu calități fizice, intelectuale psihice, native etc. care condiționează performanțe în diferite activități. 2 (C.i. o fată) A da dotă. 3 (C.i. o instituție, o întreprindere etc.) A utila cu cele necesare unei activități Si: a înzestra. 4 (Rar) A finanța o activitate.

do sf [At: NEGULICI / Pl: ~te / E: fr dot, lat dos] (Înv) Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită Si: zestre, (îvr) dotație (2), dotariu.

Intrare: dota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dota
  • dotare
  • dotat
  • dotatu‑
  • dotând
  • dotându‑
singular plural
  • dotea
  • dotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dotez
(să)
  • dotez
  • dotam
  • dotai
  • dotasem
a II-a (tu)
  • dotezi
(să)
  • dotezi
  • dotai
  • dotași
  • dotaseși
a III-a (el, ea)
  • dotea
(să)
  • doteze
  • dota
  • dotă
  • dotase
plural I (noi)
  • dotăm
(să)
  • dotăm
  • dotam
  • dotarăm
  • dotaserăm
  • dotasem
a II-a (voi)
  • dotați
(să)
  • dotați
  • dotați
  • dotarăți
  • dotaserăți
  • dotaseți
a III-a (ei, ele)
  • dotea
(să)
  • doteze
  • dotau
  • dota
  • dotaseră
Intrare: dotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • dota
plural
  • dote
  • dotele
genitiv-dativ singular
  • dote
  • dotei
plural
  • dote
  • dotelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)