dolii v [At: DDRF / V: ~li / P: ~li-i / Pzi: ~liesc / E: dolie¹] (Mol) A încetini mersul unei plute, îndreptând-o către mal, unde curentul e mai slab.

doiu s vz dolie¹

dol³ sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: eg doll] Câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul.

doli v vz dolii

dolie^1[1] sf [At: (a. 1829) IORGA, S.D. XIV, XXXV / V: doiu s / Pl: ~ii / E: vsl долѥ] (Mai ales Mol) 1 Parte a albiei unui râu, cu înclinație mică și curgere lină, unde apa este adâncă. 2 Loc adăpostit de vânt. 3 Bulboană. 4 (Reg) Loc unde apa iese de pe jilipul morii, dând impresia că fierbe. 5 (La casele țărănești) Loc de pe acoperiș unde se unesc două planuri. 6 Șanț de scurgere a apei în apropierea streașinilor la clădirile care au acoperișul puțin înclinat. 7 Tabla care căptușește dolia (6). 8 (Reg) Partea cea mai înaltă a acoperișului unei case.

dolie² sf [At: H XII, 40 / Pl: ~ii / E: nct] (Mol) Bacșiș dat lăutarilor la nuntă.