dexonline

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

dojenit¹ sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dojeni] 1-3 Dojenire (1-3).

dojenit², ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: dojeni] Mustrat.

dogeni v vz dojeni

dojăni v vz dojeni

dojâni v vz dojeni

dojeana v vz dojeni

dojeni [At: PSALT. 248 / V: (înv) ~jâni, doge~, doșe~, (reg) ~jăni, drojeni, ~jeana / Pzi: ~nesc / E: vsl дожень] 1 vt (Înv) A sfătui (într-o situație dificilă). 2 vr (Îvr) A se corecta (1-2). 3 vt (Îrg) A preveni. 4 vt A mustra. 5-7 vtrp, vrr A(-și) face imputări. 8 vi (Îvr) A amenința. 9 vt (Îvr) A pedepsi. 10 (Reg) A descânta (1). 11 vi (Reg) A discuta. 12 vt (Înv; fam) A spăla pe cap. 13 vt (Înv; fam) A săpuni. corectat(ă)

doșeni v vz dojeni

drojeni v vz dojeni

Intrare: dojenit

dojenit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dojenit	dojenitul dojenitu‑	dojenită	dojenita
nominativ-acuzativ	plural	dojeniți	dojeniții	dojenite	dojenitele
genitiv-dativ	singular	dojenit	dojenitului	dojenite	dojenitei
genitiv-dativ	plural	dojeniți	dojeniților	dojenite	dojenitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

dojenit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dojenit	dojenitul dojenitu‑
nominativ-acuzativ	plural	dojenituri	dojeniturile
genitiv-dativ	singular	dojenit	dojenitului
genitiv-dativ	plural	dojenituri	dojeniturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: dojeni

dojeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv reciproc

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dojeni	dojenire	dojenit dojenitu‑	dojenind dojenindu‑	singular	plural
		(a) dojeni	dojenire	dojenit dojenitu‑	dojenind dojenindu‑	dojenește	dojeniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dojenesc	(să) dojenesc	dojeneam	dojenii	dojenisem
	a II-a (tu)	dojenești	(să) dojenești	dojeneai	dojeniși	dojeniseși
	a III-a (el, ea)	dojenește	(să) dojenească	dojenea	dojeni	dojenise
plural	I (noi)	dojenim	(să) dojenim	dojeneam	dojenirăm	dojeniserăm dojenisem
	a II-a (voi)	dojeniți	(să) dojeniți	dojeneați	dojenirăți	dojeniserăți dojeniseți
	a III-a (ei, ele)	dojenesc	(să) dojenească	dojeneau	dojeniră	dojeniseră

dojăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv reciproc

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dojăni	dojănire	dojănit dojănitu‑	dojănind dojănindu‑	singular	plural
		(a) dojăni	dojănire	dojănit dojănitu‑	dojănind dojănindu‑	dojănește	dojăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dojănesc	(să) dojănesc	dojăneam	dojănii	dojănisem
	a II-a (tu)	dojănești	(să) dojănești	dojăneai	dojăniși	dojăniseși
	a III-a (el, ea)	dojănește	(să) dojănească	dojănea	dojăni	dojănise
plural	I (noi)	dojănim	(să) dojănim	dojăneam	dojănirăm	dojăniserăm dojănisem
	a II-a (voi)	dojăniți	(să) dojăniți	dojăneați	dojănirăți	dojăniserăți dojăniseți
	a III-a (ei, ele)	dojănesc	(să) dojănească	dojăneau	dojăniră	dojăniseră

dogeni

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

dojâni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv reciproc

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dojâni	dojânire	dojânit dojânitu‑	dojânind dojânindu‑	singular	plural
		(a) dojâni	dojânire	dojânit dojânitu‑	dojânind dojânindu‑	dojânește	dojâniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dojânesc	(să) dojânesc	dojâneam	dojânii	dojânisem
	a II-a (tu)	dojânești	(să) dojânești	dojâneai	dojâniși	dojâniseși
	a III-a (el, ea)	dojânește	(să) dojânească	dojânea	dojâni	dojânise
plural	I (noi)	dojânim	(să) dojânim	dojâneam	dojânirăm	dojâniserăm dojânisem
	a II-a (voi)	dojâniți	(să) dojâniți	dojâneați	dojânirăți	dojâniserăți dojâniseți
	a III-a (ei, ele)	dojânesc	(să) dojânească	dojâneau	dojâniră	dojâniseră

dojeana verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv reflexiv reciproc

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dojeana	dojeanare	dojeanat dojeanatu‑	dojeanând dojeanându‑	singular	plural
		(a) dojeana	dojeanare	dojeanat dojeanatu‑	dojeanând dojeanându‑	dojeanează	dojeanați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dojeanez	(să) dojeanez	dojeanam	dojeanai	dojeanasem
	a II-a (tu)	dojeanezi	(să) dojeanezi	dojeanai	dojeanași	dojeanaseși
	a III-a (el, ea)	dojeanează	(să) dojeaneze	dojeana	dojeană	dojeanase
plural	I (noi)	dojeanăm	(să) dojeanăm	dojeanam	dojeanarăm	dojeanaserăm dojeanasem
	a II-a (voi)	dojeanați	(să) dojeanați	dojeanați	dojeanarăți	dojeanaserăți dojeanaseți
	a III-a (ei, ele)	dojeanează	(să) dojeaneze	dojeanau	dojeanară	dojeanaseră

doșeni

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

drojeni

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)