2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

disecat, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~ați, ~e / E: diseca] 1 Care este tăiat prin disecție (1). 2 (Fig) Care este analizat minuțios.

diseca vt [At: HELIADE, O. II, 411 / V: (înv) des~ / Pzi: disec, (înv) ~echez, ~ea / E: fr disséquer, lat dissecare] 1 (C.i. cadavre, plante, părți ale unui organism) A tăia în mod sistematic în vederea studierii structurii în toate amănuntele. 2 (Fig) A analiza ceva atent, minuțios, pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute.

Intrare: disecat
disecat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disecat
  • disecatul
  • disecatu‑
  • diseca
  • disecata
plural
  • disecați
  • disecații
  • disecate
  • disecatele
genitiv-dativ singular
  • disecat
  • disecatului
  • disecate
  • disecatei
plural
  • disecați
  • disecaților
  • disecate
  • disecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: diseca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diseca
  • disecare
  • disecat
  • disecatu‑
  • disecând
  • disecându‑
singular plural
  • dise
  • disecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disec
(să)
  • disec
  • disecam
  • disecai
  • disecasem
a II-a (tu)
  • diseci
(să)
  • diseci
  • disecai
  • disecași
  • disecaseși
a III-a (el, ea)
  • dise
(să)
  • disece
  • diseca
  • disecă
  • disecase
plural I (noi)
  • disecăm
(să)
  • disecăm
  • disecam
  • disecarăm
  • disecaserăm
  • disecasem
a II-a (voi)
  • disecați
(să)
  • disecați
  • disecați
  • disecarăți
  • disecaserăți
  • disecaseți
a III-a (ei, ele)
  • dise
(să)
  • disece
  • disecau
  • diseca
  • disecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)