3 intrări

3 definiții

Explicative DEX

disciplinare sf [At: CONV. LIT. V, 194 / Pl: ~nări / E: disciplina] Obișnuire cu spiritul de disciplină (1).

disciplina vtr [At: NEGULICI / Pzi: ~nez / E: fr discipliner] 1-2 A (se) obișnui cu spiritul de disciplină (1).

disciplinar, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 154/10 / Pl: ~i, ~e / E: fr disciplinaire] 1-2 Conform cu disciplina (1, 7). 3-4 Privitor la disciplină (1, 7). 5-6 Care urmărește disciplina (1, 7). 7 Care urmărește disciplinarea.

Intrare: disciplinare
disciplinare substantiv feminin
  • silabație: dis-ci-pli- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disciplinare
  • disciplinarea
plural
  • disciplinări
  • disciplinările
genitiv-dativ singular
  • disciplinări
  • disciplinării
plural
  • disciplinări
  • disciplinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: disciplina
  • silabație: dis-ci-pli-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disciplina
  • disciplinare
  • disciplinat
  • disciplinatu‑
  • disciplinând
  • disciplinându‑
singular plural
  • disciplinea
  • disciplinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disciplinez
(să)
  • disciplinez
  • disciplinam
  • disciplinai
  • disciplinasem
a II-a (tu)
  • disciplinezi
(să)
  • disciplinezi
  • disciplinai
  • disciplinași
  • disciplinaseși
a III-a (el, ea)
  • disciplinea
(să)
  • disciplineze
  • disciplina
  • disciplină
  • disciplinase
plural I (noi)
  • disciplinăm
(să)
  • disciplinăm
  • disciplinam
  • disciplinarăm
  • disciplinaserăm
  • disciplinasem
a II-a (voi)
  • disciplinați
(să)
  • disciplinați
  • disciplinați
  • disciplinarăți
  • disciplinaserăți
  • disciplinaseți
a III-a (ei, ele)
  • disciplinea
(să)
  • disciplineze
  • disciplinau
  • disciplina
  • disciplinaseră
Intrare: disciplinar
disciplinar adjectiv
  • silabație: dis-ci-pli-nar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disciplinar
  • disciplinarul
  • disciplinaru‑
  • disciplina
  • disciplinara
plural
  • disciplinari
  • disciplinarii
  • disciplinare
  • disciplinarele
genitiv-dativ singular
  • disciplinar
  • disciplinarului
  • disciplinare
  • disciplinarei
plural
  • disciplinari
  • disciplinarilor
  • disciplinare
  • disciplinarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)