2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

dezaprobat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: dezaproba] (D. proiecte, fapte, acțiuni etc.) 1 Care nu este încuviințat. 2 Condamnat.

dezaproba vt [At: I. GOLESCU, C. / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~prob, (înv) ~bez / E: dez- + aproba cf fr désapprouver] 1 A nu fi de acord cu ceva, considerat inutil sau dăunător. 2 (Pex) A critica. 3 (Pex) A condamna.

Intrare: dezaprobat
dezaprobat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezaprobat
  • dezaprobatul
  • dezaprobatu‑
  • dezaproba
  • dezaprobata
plural
  • dezaprobați
  • dezaprobații
  • dezaprobate
  • dezaprobatele
genitiv-dativ singular
  • dezaprobat
  • dezaprobatului
  • dezaprobate
  • dezaprobatei
plural
  • dezaprobați
  • dezaprobaților
  • dezaprobate
  • dezaprobatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezaproba
  • silabație: de-za-pro-ba, dez-a-pro-ba info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezaproba
  • dezaprobare
  • dezaprobat
  • dezaprobatu‑
  • dezaprobând
  • dezaprobându‑
singular plural
  • dezapro
  • dezaprobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezaprob
(să)
  • dezaprob
  • dezaprobam
  • dezaprobai
  • dezaprobasem
a II-a (tu)
  • dezaprobi
(să)
  • dezaprobi
  • dezaprobai
  • dezaprobași
  • dezaprobaseși
a III-a (el, ea)
  • dezapro
(să)
  • dezaprobe
  • dezaproba
  • dezaprobă
  • dezaprobase
plural I (noi)
  • dezaprobăm
(să)
  • dezaprobăm
  • dezaprobam
  • dezaprobarăm
  • dezaprobaserăm
  • dezaprobasem
a II-a (voi)
  • dezaprobați
(să)
  • dezaprobați
  • dezaprobați
  • dezaprobarăți
  • dezaprobaserăți
  • dezaprobaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezapro
(să)
  • dezaprobe
  • dezaprobau
  • dezaproba
  • dezaprobaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)