2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

devorat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: devora] 1-5 Devorare (1-5).

devorat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: devora] 1 (D. prăzi) Care este sfâșiat cu dinții. 2 (D. hrană) Care este mâncat în grabă, cu lăcomie. 3 (Fig; d. scrieri) Care este citit cu mare interes. 4 (Fig) Care este dorit cu nerăbdare Si: poftit, râvnit. 5 (Prc; fig) Care este privit cu lăcomie. 6 Care este distrus în întregime de viermi, agenți fizici sau chimici. 7 (D. bunuri materiale, bani) Care este risipit. 8 (Îvr; pex) Delapidat. 9 (D. spații, distanțe) Care este parcurs într-un timp foarte scurt. 10 (Fig) Care este distrus Si: mistuit, nimicit. 11 (Fig) Care a trăit intens o senzație, o stare neplăcută, o tulburare Si: consumat, frământat, măcinat.

devora vt [At: HELIADE, O. I, 353 / Pzi: ~rez, (rar) devor / E: fr dévorer] 1 (C.i. prăzi) A mânca sfâșiind cu dinții. 2 (C.i. hrană) A mânca în grabă, cu lăcomie. 3 (Fig; c.i. scrieri) A citi cu mare interes. 4 (Fig) A dori cu nerăbdare Si: a pofti, a râvni. 5 (Prc; fig) A privi cu lăcomie. 6 (D. viermi, agenți fizici sau chimici etc.) A distruge în întregime. 7 (C.i. bunuri materiale, bani) A risipi. 8 (Îvr; pex) A delapida. 9 (C.i. spații, distanțe) A parcurge foarte repede. 10 (Fig) A face să dispară Si: a distruge, a mistui, a nimici. 11 (Fig) A trăi intens o senzație, o stare neplăcută, o tulburare Si: a consuma, a frământa, a măcina.

Intrare: devorat
devorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devorat
  • devoratul
  • devoratu‑
  • devora
  • devorata
plural
  • devorați
  • devorații
  • devorate
  • devoratele
genitiv-dativ singular
  • devorat
  • devoratului
  • devorate
  • devoratei
plural
  • devorați
  • devoraților
  • devorate
  • devoratelor
vocativ singular
plural
Intrare: devora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • devora
  • devorare
  • devorat
  • devoratu‑
  • devorând
  • devorându‑
singular plural
  • devorea
  • devorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • devorez
(să)
  • devorez
  • devoram
  • devorai
  • devorasem
a II-a (tu)
  • devorezi
(să)
  • devorezi
  • devorai
  • devorași
  • devoraseși
a III-a (el, ea)
  • devorea
(să)
  • devoreze
  • devora
  • devoră
  • devorase
plural I (noi)
  • devorăm
(să)
  • devorăm
  • devoram
  • devorarăm
  • devoraserăm
  • devorasem
a II-a (voi)
  • devorați
(să)
  • devorați
  • devorați
  • devorarăți
  • devoraserăți
  • devoraseți
a III-a (ei, ele)
  • devorea
(să)
  • devoreze
  • devorau
  • devora
  • devoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)