devorare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~rări / E: devora] 1 Sfâșiere cu dinții a prăzii Si: devorat¹ (1). 2 Consumare cu lăcomie, în mare grabă, a hranei Si: devorat¹ (2). 3 (Fig) Lectură făcută cu mare interes Si: devorat¹ (3). 4 (Fig) Mistuire. 5 (Fig) Trăire intensă a unei senzații, a unei stări neplăcute etc. Si: consumare, frământare, măcinare, (rar) devorat¹ (5).

devora vt [At: HELIADE, O. I, 353 / Pzi: ~rez, (rar) devor / E: fr dévorer] 1 (C.i. prăzi) A mânca sfâșiind cu dinții. 2 (C.i. hrană) A mânca în grabă, cu lăcomie. 3 (Fig; c.i. scrieri) A citi cu mare interes. 4 (Fig) A dori cu nerăbdare Si: a pofti, a râvni. 5 (Prc; fig) A privi cu lăcomie. 6 (D. viermi, agenți fizici sau chimici etc.) A distruge în întregime. 7 (C.i. bunuri materiale, bani) A risipi. 8 (Îvr; pex) A delapida. 9 (C.i. spații, distanțe) A parcurge foarte repede. 10 (Fig) A face să dispară Si: a distruge, a mistui, a nimici. 11 (Fig) A trăi intens o senzație, o stare neplăcută, o tulburare Si: a consuma, a frământa, a măcina.