2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

detracare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 336 / Pl: ~cări / E: detraca] (Liv) 1 Defectare a unei mașini. 2 Dezechilibrare mintală Si: (pop) sminteală, țicnire. 3 (Pex) Decădere morală.

detraca vr [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 356 / Pzi: ~achez / E: fr detraque] (Liv) 1 (D. mașini) A se defecta. 2 A se dezechilibra mintal Si: (pop) a se sminti, a se țicni. 3 (Pex) A decădea din punct de vedere moral.

Intrare: detracare
detracare substantiv feminin
  • silabație: de-tra- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detracare
  • detracarea
plural
  • detracări
  • detracările
genitiv-dativ singular
  • detracări
  • detracării
plural
  • detracări
  • detracărilor
vocativ singular
plural
Intrare: detraca
  • silabație: de-tra-ca info
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detraca
  • detracare
  • detracat
  • detracatu‑
  • detracând
  • detracându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detracam
  • detracai
  • detracasem
a II-a (tu)
  • detracai
  • detracași
  • detracaseși
a III-a (el, ea)
  • detraca
  • detracă
  • detracase
plural I (noi)
  • detracam
  • detracarăm
  • detracaserăm
  • detracasem
a II-a (voi)
  • detracați
  • detracarăți
  • detracaserăți
  • detracaseți
a III-a (ei, ele)
  • detracau
  • detraca
  • detracaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)