dexonline

3 intrări

5 definiții

Explicative DEX

defilat³, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ați, ~e / E: fr défilé] (Mil; d. un teren) Ascuns de vederea inamicului înapoia unei acoperiri.

defilat¹ sn [At: LM / Pl: ~uri / E: defila¹] 1-5 Defilare (1-5). 6 Perindare. 7 (Îvr) Defileu (1).

defilat² sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: defila²] (Îvr) Defilare².

defila¹ vi [At: AR (1834), 323 / Pzi: ~lez și (îvr) ~fil / E: fr défiler] 1 (D. trupe sau mulțimi) A trece în pas cadențat în coloană (de marș) prin fața comandanților sau a autorităților pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări etc. 2 (D. persoane) A merge cu pas apăsat, grav, ca de marș. 3 (D. persoane, cortegii) A trece în șir (prin fața cuiva sau a ceva). 4 A se perinda.

defila² vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: de(s)- + fila] 1-2 (Îvr; d. mărgele) A (se) deșira.

Intrare: defilat (adj.)

defilat¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	defilat	defilatul defilatu‑	defilată	defilata
nominativ-acuzativ	plural	defilați	defilații	defilate	defilatele
genitiv-dativ	singular	defilat	defilatului	defilate	defilatei
genitiv-dativ	plural	defilați	defilaților	defilate	defilatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: defilat (s.n.)

defilat² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	defilat	defilatul
nominativ-acuzativ	plural	defilaturi	defilaturile
genitiv-dativ	singular	defilat	defilatului
genitiv-dativ	plural	defilaturi	defilaturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: defila

defila verb grupa I conjugarea a II-a intranzitiv

verb (V201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) defila	defilare	defilat defilatu‑	defilând defilându‑	singular	plural
		(a) defila	defilare	defilat defilatu‑	defilând defilându‑	defilează	defilați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	defilez	(să) defilez	defilam	defilai	defilasem
	a II-a (tu)	defilezi	(să) defilezi	defilai	defilași	defilaseși
	a III-a (el, ea)	defilează	(să) defileze	defila	defilă	defilase
plural	I (noi)	defilăm	(să) defilăm	defilam	defilarăm	defilaserăm defilasem
	a II-a (voi)	defilați	(să) defilați	defilați	defilarăți	defilaserăți defilaseți
	a III-a (ei, ele)	defilează	(să) defileze	defilau	defilară	defilaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)