darat sn [At: MANOLACHE DRĂGHICI, ap. ȘIO II₂, 45 / Pl: ~uri / E: tc darat] (Înv) Ceremonial de la curte.

câ-dărăt i [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg) Strigăt cu care boii înjugați sunt îndemnați să se dea înapoi.

dâra vt vz dârî

dârat¹ sn vz dârât¹

dârat², ~ă a vz dârât²

dârât¹ sn [At: MDA ms / V: ~rat / Pl: ~uri / E: dârî] (Pop) 1-2 Dârâre (1-2).

dârât², ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 91 / V: ~rat / Pl: ~âți, ~e / E: dârî] (Pop; rar; d. iarbă, flori) Călcat și strivit în cursul deplasării.

dârî vt [At: TDRG / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: dâră] (Pop; d. ființe) 1 A se deplasa lăsând o dâră (20) 2 A călca și strivi ceva în cursul deplasării Si: dâra (2).