dexonline

3 intrări

4 definiții

Explicative DEX

cotili v vz coteli

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

coteli [At: DIONISIE, C. 171 / V: ~tili, ~toli / Pzi: ~lesc / E: srb cotiljati (se)] (Înv) 1 vt A cotrobăi (3). 2 vt A căuta pe furiș Si: (reg) a cotârli (2). 3 vt A face dezordine, stricând lucruri Si: (reg) a cotârli (3). 4 vi A trebălui prin casă. 5 vt A deretica. 6 vi A face ordine. 7 vi A gospodări prin curte. 8 vt (Buc) A linge farfuriile. 9 vt (Pex) A fura. 10 vt (Reg) A controla calitatea vaselor de lut. 11-18 vtr (Reg) A (se) coti (1-8). 19 vr A se rostogoli.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cotil² sn [At: MURNU, I. 95 / Pl: ~e / E: fr cotyle] (Atm) Cavitate osoasă, în care se articulează un alt os.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cotoli vtr vz coteli

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: cotili (pref.)

cotili² (pref.) element de compunere prefix

prefix (I7-P)

cotili

Intrare: cotili (vb.)

cotili¹ (vb.) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cotili	cotilire	cotilit cotilitu‑	cotilind cotilindu‑	singular	plural
		(a) cotili	cotilire	cotilit cotilitu‑	cotilind cotilindu‑	cotilește	cotiliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cotilesc	(să) cotilesc	cotileam	cotilii	cotilisem
	a II-a (tu)	cotilești	(să) cotilești	cotileai	cotiliși	cotiliseși
	a III-a (el, ea)	cotilește	(să) cotilească	cotilea	cotili	cotilise
plural	I (noi)	cotilim	(să) cotilim	cotileam	cotilirăm	cotiliserăm cotilisem
	a II-a (voi)	cotiliți	(să) cotiliți	cotileați	cotilirăți	cotiliserăți cotiliseți
	a III-a (ei, ele)	cotilesc	(să) cotilească	cotileau	cotiliră	cotiliseră

coteli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) coteli	cotelire	cotelit cotelitu‑	cotelind cotelindu‑	singular	plural
		(a) coteli	cotelire	cotelit cotelitu‑	cotelind cotelindu‑	cotelește	coteliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cotelesc	(să) cotelesc	coteleam	cotelii	cotelisem
	a II-a (tu)	cotelești	(să) cotelești	coteleai	coteliși	coteliseși
	a III-a (el, ea)	cotelește	(să) cotelească	cotelea	coteli	cotelise
plural	I (noi)	cotelim	(să) cotelim	coteleam	cotelirăm	coteliserăm cotelisem
	a II-a (voi)	coteliți	(să) coteliți	coteleați	cotelirăți	coteliserăți coteliseți
	a III-a (ei, ele)	cotelesc	(să) cotelească	coteleau	coteliră	coteliseră

arată variantele

Intrare: cotil (s.m.)

cotil¹ (s.m.) substantiv masculin

substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cotil	cotilul cotilu‑
nominativ-acuzativ	plural	cotili	cotilii
genitiv-dativ	singular	cotil	cotilului
genitiv-dativ	plural	cotili	cotililor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)