2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convenire sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ri / E: conveni] 1 Învoială. 2 Consimțire. 3 Acord. 4 (Trs; ltm) Adunare.

conveni [At: LM / Pzi: convin / E: fr convenir, lat convenire] 1 vi (D. un lucru, rar, o persoană) A fi potrivit cu starea, situația cuiva... 2 vi A corespunde dorințelor cuiva. 3 vi A fi pe placul cuiva. 4 vi A cădea de acord cu cineva Si: a se înțelege, a se învoi. 5 vi (Pex) A face un pact. 6 vt (Rar) A hotărî ceva de comun acord cu altcineva. 7 vt A accepta. 8 vr (Trs; ltm) A se aduna.

Intrare: convenire
convenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convenire
  • convenirea
plural
  • conveniri
  • convenirile
genitiv-dativ singular
  • conveniri
  • convenirii
plural
  • conveniri
  • convenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: conveni
verb (VT324)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conveni
  • convenire
  • convenit
  • convenitu‑
  • convenind
  • convenindu‑
singular plural
  • convino
  • convi
  • conveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • convin
  • conviu
(să)
  • convin
  • conviu
  • conveneam
  • convenii
  • convenisem
a II-a (tu)
  • convii
(să)
  • convii
  • conveneai
  • conveniși
  • conveniseși
a III-a (el, ea)
  • convine
(să)
  • convi
  • convie
  • convenea
  • conveni
  • convenise
plural I (noi)
  • convenim
(să)
  • convenim
  • conveneam
  • convenirăm
  • conveniserăm
  • convenisem
a II-a (voi)
  • conveniți
(să)
  • conveniți
  • conveneați
  • convenirăți
  • conveniserăți
  • conveniseți
a III-a (ei, ele)
  • convin
(să)
  • convi
  • convie
  • conveneau
  • conveni
  • conveniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)