2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

contrastare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: contrasta] Deosebire de ceva în mod izbitor.

contrasta vi [At: EMINESCU, N. 35 / Pzi: ~tez / E: fr contraster] 1 A fi în contrast cu ceva sau cu cineva. 2 A se deosebi de ceva în mod izbitor.

Intrare: contrastare
contrastare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrastare
  • contrastarea
plural
  • contrastări
  • contrastările
genitiv-dativ singular
  • contrastări
  • contrastării
plural
  • contrastări
  • contrastărilor
vocativ singular
plural
Intrare: contrasta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contrasta
  • contrastare
  • contrastat
  • contrastatu‑
  • contrastând
  • contrastându‑
singular plural
  • contrastea
  • contrastați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrastez
(să)
  • contrastez
  • contrastam
  • contrastai
  • contrastasem
a II-a (tu)
  • contrastezi
(să)
  • contrastezi
  • contrastai
  • contrastași
  • contrastaseși
a III-a (el, ea)
  • contrastea
(să)
  • contrasteze
  • contrasta
  • contrastă
  • contrastase
plural I (noi)
  • contrastăm
(să)
  • contrastăm
  • contrastam
  • contrastarăm
  • contrastaserăm
  • contrastasem
a II-a (voi)
  • contrastați
(să)
  • contrastați
  • contrastați
  • contrastarăți
  • contrastaserăți
  • contrastaseți
a III-a (ei, ele)
  • contrastea
(să)
  • contrasteze
  • contrastau
  • contrasta
  • contrastaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)