cimentat¹ sn [At: DA / V: cem~, țem~, țim~ / Pl: ~uri / E: cimenta] 1-8 Cimentare (1-8).

cimentat², ~ă a [At: GALACTION, O. I, 120 / V: cem~, țem~, țim~ / Pl: ~ați, ~e / E: cimenta] 1-7 Acoperit cu ciment (1, 3-8) Si: cimentuit². 8-14 Legat cu ciment (1, 3-8) Si: cimentuit². 15 (Fig) Consolidat².

cementa vt [At: DN³ / Pzi: ~tez / E: fr cémenter] 1 A trata termochimic oțelurile moi sau aliate cu carbon, crom, azot etc., pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură. 2 (Med) A obtura canalul unui dinte cu cement (2). 3 (Med) A fixa cu cement (2) protezele pe dinți.

cimenta [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. 206 / V: cem~^[1], țem~, țim~ / Pzi: ~tez / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1, 3-8) Si: a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.

țementa v vz cimenta

țimenta v vz cimenta