8 intrări

6 definiții

Explicative DEX

brânci sm vz brâncă1

brâncă1 sf [At: CANTEMIR, IST. 153 / V: ~nci sm, ~ngă / Pl: ~nci / E: lat branca] 1 (Reg) Parte de jos a picioarelor animalelor Cf labă. 2 (Bot; îc) ~ca-porcului, ~-porcească Buberic (Scrophularia nodosa). 3 (Bot; Buc; îae) Cinsteț. 4 (Bot; îc) ~-ursului, ~-pământului Crucea-pământului (Heracleum Sphondylium). 5 (Bot; îae) Pedicuță (Lycopodium clavatum). 6 (Bot; îc) ~-mâței Crucea-pământului (Atennaria dioica). 7 (Pex; reg) Mână. 8 (Pex; reg) Pumn (ca unitate de măsură). 9 (Îlav) Pe ~nci (sau în patru ~ci) În patru labe. 10 (Pfm; îe) A cădea (sau a da) în (sau pe) ~nci A cădea (cu fața) la pământ (istovit de oboseală sau în semn de închinare). 11 (Ave; îf ~nci) Direct. 12 (Îlv) A da ~ci A împinge. 13 (Fig; îal) A îndemna. 14 (Pan; reg) Arătător al orologiului. 15 (Înv) Mănușă de fier care servea ca instrument de tortură. 16 (Reg) Săgeată (ca un mic stâlp) la intrarea caselor Si: bold. 17 Parte a războiului. 18 (Pfm; îe) A munci (sau a lucra) pe (sau în) ~nci A munci până la istovire. 19 (Pfm; îe) A-i da inima ~nci A simți un imbold pentru (a face) ceva.

brâncă2 sfs [At: ECONOMIA, 102 / E: ns cf srb brnka] 1 (Pop) Boală de vite și de porci manifestată prin umflături la gât și la cap. 2 Plantă ierboasă fără frunze, cu flori verzui sau alburii care formează spice cărnoase și crește pe soluri sărate și care se întrebuințează ca medicament contra brâncii2 (1) Si: brâncarită, gușteriță, iarba-porcului, iarbă-sărată (Salicornia herbacea). 3 (Med; pop) Bubă ascunsă care afectează oasele picioarelor, mâinilor și capului Si: bubă, orbalț. 4 Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum).

brângă sn vz brâncă1

îmbrânca v vz îmbrânci

îmbrânci [At: PANN, E. II, 138/23 / V: (cscj) ~nca, zb~ / Pzi: ~ncesc / E: în- + brâncă1] 1 vt A da brânci. 2 vt A împinge pe cineva cu putere. 3 vt A da afară. 4 vt A respinge brusc. 5 vi A merge greu, din cauza bătrâneții, slăbiciunii, sărăciei. 6 vi (Îe) A ~ncat de tot A slăbit. 7 vi (Îae) A sărăcit. 8 vi (Îae) Umblă pe brânci.

Intrare: brânci (ghiont)
brânci1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânci
  • brânciul
  • brânciu‑
plural
  • brânci
  • brâncii
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brânciului
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular
plural
brânci2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânci
  • brânciul
  • brânciu‑
plural
  • brânciuri
  • brânciurile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brânciului
plural
  • brânciuri
  • brânciurilor
vocativ singular
plural
brâncă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncă
  • brânca
plural
  • brânci
  • brâncile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brâncii
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular
plural
Intrare: brânci (vb.)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brânci
  • brâncire
  • brâncit
  • brâncitu‑
  • brâncind
  • brâncindu‑
singular plural
  • brâncește
  • brânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brâncesc
(să)
  • brâncesc
  • brânceam
  • brâncii
  • brâncisem
a II-a (tu)
  • brâncești
(să)
  • brâncești
  • brânceai
  • brânciși
  • brânciseși
a III-a (el, ea)
  • brâncește
(să)
  • brâncească
  • brâncea
  • brânci
  • brâncise
plural I (noi)
  • brâncim
(să)
  • brâncim
  • brânceam
  • brâncirăm
  • brânciserăm
  • brâncisem
a II-a (voi)
  • brânciți
(să)
  • brânciți
  • brânceați
  • brâncirăți
  • brânciserăți
  • brânciseți
a III-a (ei, ele)
  • brâncesc
(să)
  • brâncească
  • brânceau
  • brânci
  • brânciseră
Intrare: brânca-porcului
brânca-porcului substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânca-porcului
plural
genitiv-dativ singular
  • brâncii-porcului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: brânca-ursului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânca-ursului
plural
genitiv-dativ singular
  • brâncii-ursului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: brâncă (boală, plantă)
brâncă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncă
  • brânca
plural
  • brânci
  • brâncile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brâncii
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular
plural
brâncă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncă
  • brânca
plural
  • brânce
  • brâncele
genitiv-dativ singular
  • brânce
  • brâncei
plural
  • brânce
  • brâncelor
vocativ singular
plural
Intrare: brâncă (labă)
brâncă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncă
  • brânca
plural
  • brânci
  • brâncile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brâncii
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular
plural
brângă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: brâncă (mână)
brâncă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncă
  • brânca
plural
  • brânci
  • brâncile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brâncii
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbrânci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncire
  • ‑mbrâncire
  • îmbrâncit
  • ‑mbrâncit
  • îmbrâncitu‑
  • ‑mbrâncitu‑
  • îmbrâncind
  • ‑mbrâncind
  • îmbrâncindu‑
  • ‑mbrâncindu‑
singular plural
  • îmbrâncește
  • ‑mbrâncește
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
(să)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
  • îmbrânceam
  • ‑mbrânceam
  • îmbrâncii
  • ‑mbrâncii
  • îmbrâncisem
  • ‑mbrâncisem
a II-a (tu)
  • îmbrâncești
  • ‑mbrâncești
(să)
  • îmbrâncești
  • ‑mbrâncești
  • îmbrânceai
  • ‑mbrânceai
  • îmbrânciși
  • ‑mbrânciși
  • îmbrânciseși
  • ‑mbrânciseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrâncește
  • ‑mbrâncește
(să)
  • îmbrâncească
  • ‑mbrâncească
  • îmbrâncea
  • ‑mbrâncea
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncise
  • ‑mbrâncise
plural I (noi)
  • îmbrâncim
  • ‑mbrâncim
(să)
  • îmbrâncim
  • ‑mbrâncim
  • îmbrânceam
  • ‑mbrânceam
  • îmbrâncirăm
  • ‑mbrâncirăm
  • îmbrânciserăm
  • ‑mbrânciserăm
  • îmbrâncisem
  • ‑mbrâncisem
a II-a (voi)
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
(să)
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
  • îmbrânceați
  • ‑mbrânceați
  • îmbrâncirăți
  • ‑mbrâncirăți
  • îmbrânciserăți
  • ‑mbrânciserăți
  • îmbrânciseți
  • ‑mbrânciseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
(să)
  • îmbrâncească
  • ‑mbrâncească
  • îmbrânceau
  • ‑mbrânceau
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrânciseră
  • ‑mbrânciseră
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brânci
  • brâncire
  • brâncit
  • brâncitu‑
  • brâncind
  • brâncindu‑
singular plural
  • brâncește
  • brânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brâncesc
(să)
  • brâncesc
  • brânceam
  • brâncii
  • brâncisem
a II-a (tu)
  • brâncești
(să)
  • brâncești
  • brânceai
  • brânciși
  • brânciseși
a III-a (el, ea)
  • brâncește
(să)
  • brâncească
  • brâncea
  • brânci
  • brâncise
plural I (noi)
  • brâncim
(să)
  • brâncim
  • brânceam
  • brâncirăm
  • brânciserăm
  • brâncisem
a II-a (voi)
  • brânciți
(să)
  • brânciți
  • brânceați
  • brâncirăți
  • brânciserăți
  • brânciseți
a III-a (ei, ele)
  • brâncesc
(să)
  • brâncească
  • brânceau
  • brânci
  • brânciseră
verb (V10)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncare
  • ‑mbrâncare
  • îmbrâncat
  • ‑mbrâncat
  • îmbrâncatu‑
  • ‑mbrâncatu‑
  • îmbrâncând
  • ‑mbrâncând
  • îmbrâncându‑
  • ‑mbrâncându‑
singular plural
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrânc
  • ‑mbrânc
(să)
  • îmbrânc
  • ‑mbrânc
  • îmbrâncam
  • ‑mbrâncam
  • îmbrâncai
  • ‑mbrâncai
  • îmbrâncasem
  • ‑mbrâncasem
a II-a (tu)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
(să)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncai
  • ‑mbrâncai
  • îmbrâncași
  • ‑mbrâncași
  • îmbrâncaseși
  • ‑mbrâncaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
(să)
  • îmbrânce
  • ‑mbrânce
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
  • îmbrâncase
  • ‑mbrâncase
plural I (noi)
  • îmbrâncăm
  • ‑mbrâncăm
(să)
  • îmbrâncăm
  • ‑mbrâncăm
  • îmbrâncam
  • ‑mbrâncam
  • îmbrâncarăm
  • ‑mbrâncarăm
  • îmbrâncaserăm
  • ‑mbrâncaserăm
  • îmbrâncasem
  • ‑mbrâncasem
a II-a (voi)
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
(să)
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
  • îmbrâncarăți
  • ‑mbrâncarăți
  • îmbrâncaserăți
  • ‑mbrâncaserăți
  • îmbrâncaseți
  • ‑mbrâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
(să)
  • îmbrânce
  • ‑mbrânce
  • îmbrâncau
  • ‑mbrâncau
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncaseră
  • ‑mbrâncaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Un articol lingvistic