3 intrări

3 definiții

Explicative DEX

biciuit2, ~ă a [At: GALACTION, O. 169 / Pl: ~iți, ~e / E: biciui] 1 Lovit cu biciul. 2 Lovit cu un obiect asemănător cu biciul. 3 Lovit cu cravașa. 4 (Fig) Criticat fără cruțare. 5 (Fig) Satirizat.

biciuit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: biciui] 1-5 Biciuire (1-5).

biciui [At: DOSOFTEI, V. S. 61 / V: sb-, zb- / Pzi: -esc, biciui / E: bici] 1-2 vtr A (se) lovi cu biciul. 3-4 vtr (Pex) A (se) lovi cu ceva (ca biciul), producând usturime Si: a (se) flagela. 5-6 vtr A (se) lovi cu cravașa. 7 vt (Fig) A critica fără cruțare. 8 vt (Fig) A satiriza.

Intrare: biciuit (adj.)
biciuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciuit
  • biciuitul
  • biciuitu‑
  • biciui
  • biciuita
plural
  • biciuiți
  • biciuiții
  • biciuite
  • biciuitele
genitiv-dativ singular
  • biciuit
  • biciuitului
  • biciuite
  • biciuitei
plural
  • biciuiți
  • biciuiților
  • biciuite
  • biciuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: biciuit (fapt)
biciuit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciuit
  • biciuitul
  • biciuitu‑
plural
  • biciuituri
  • biciuiturile
genitiv-dativ singular
  • biciuit
  • biciuitului
plural
  • biciuituri
  • biciuiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: biciui
biciui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • biciui
  • biciuire
  • biciuit
  • biciuitu‑
  • biciuind
  • biciuindu‑
singular plural
  • biciuiește
  • biciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • biciuiesc
(să)
  • biciuiesc
  • biciuiam
  • biciuii
  • biciuisem
a II-a (tu)
  • biciuiești
(să)
  • biciuiești
  • biciuiai
  • biciuiși
  • biciuiseși
a III-a (el, ea)
  • biciuiește
(să)
  • biciuiască
  • biciuia
  • biciui
  • biciuise
plural I (noi)
  • biciuim
(să)
  • biciuim
  • biciuiam
  • biciuirăm
  • biciuiserăm
  • biciuisem
a II-a (voi)
  • biciuiți
(să)
  • biciuiți
  • biciuiați
  • biciuirăți
  • biciuiserăți
  • biciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • biciuiesc
(să)
  • biciuiască
  • biciuiau
  • biciui
  • biciuiseră
verb (VT343.1)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • biciui
  • biciuire
  • biciuit
  • biciuitu‑
  • biciuind
  • biciuindu‑
singular plural
  • biciuie
  • biciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • biciui
(să)
  • biciui
  • biciuiam
  • biciuii
  • biciuisem
a II-a (tu)
  • biciui
(să)
  • biciui
  • biciuiai
  • biciuiși
  • biciuiseși
a III-a (el, ea)
  • biciuie
(să)
  • biciuie
  • biciuia
  • biciui
  • biciuise
plural I (noi)
  • biciuim
(să)
  • biciuim
  • biciuiam
  • biciuirăm
  • biciuiserăm
  • biciuisem
a II-a (voi)
  • biciuiți
(să)
  • biciuiți
  • biciuiați
  • biciuirăți
  • biciuiserăți
  • biciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • biciuie
(să)
  • biciuie
  • biciuiau
  • biciui
  • biciuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbiciui
  • zbiciuire
  • zbiciuit
  • zbiciuitu‑
  • zbiciuind
  • zbiciuindu‑
singular plural
  • zbiciuiește
  • zbiciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbiciuiesc
(să)
  • zbiciuiesc
  • zbiciuiam
  • zbiciuii
  • zbiciuisem
a II-a (tu)
  • zbiciuiești
(să)
  • zbiciuiești
  • zbiciuiai
  • zbiciuiși
  • zbiciuiseși
a III-a (el, ea)
  • zbiciuiește
(să)
  • zbiciuiască
  • zbiciuia
  • zbiciui
  • zbiciuise
plural I (noi)
  • zbiciuim
(să)
  • zbiciuim
  • zbiciuiam
  • zbiciuirăm
  • zbiciuiserăm
  • zbiciuisem
a II-a (voi)
  • zbiciuiți
(să)
  • zbiciuiți
  • zbiciuiați
  • zbiciuirăți
  • zbiciuiserăți
  • zbiciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbiciuiesc
(să)
  • zbiciuiască
  • zbiciuiau
  • zbiciui
  • zbiciuiseră
verb (VT343.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbiciui
  • zbiciuire
  • zbiciuit
  • zbiciuitu‑
  • zbiciuind
  • zbiciuindu‑
singular plural
  • zbiciuie
  • zbiciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbiciui
(să)
  • zbiciui
  • zbiciuiam
  • zbiciuii
  • zbiciuisem
a II-a (tu)
  • zbiciui
(să)
  • zbiciui
  • zbiciuiai
  • zbiciuiși
  • zbiciuiseși
a III-a (el, ea)
  • zbiciuie
(să)
  • zbiciuie
  • zbiciuia
  • zbiciui
  • zbiciuise
plural I (noi)
  • zbiciuim
(să)
  • zbiciuim
  • zbiciuiam
  • zbiciuirăm
  • zbiciuiserăm
  • zbiciuisem
a II-a (voi)
  • zbiciuiți
(să)
  • zbiciuiți
  • zbiciuiați
  • zbiciuirăți
  • zbiciuiserăți
  • zbiciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbiciuie
(să)
  • zbiciuie
  • zbiciuiau
  • zbiciui
  • zbiciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)