biciuit², ~ă a [At: GALACTION, O. 169 / Pl: ~iți, ~e / E: biciui] 1 Lovit cu biciul. 2 Lovit cu un obiect asemănător cu biciul. 3 Lovit cu cravașa. 4 (Fig) Criticat fără cruțare. 5 (Fig) Satirizat.

biciuit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: biciui] 1-5 Biciuire (1-5).

biciuit¹ s.n. Faptul de a biciui. • sil. -ciu-it. /v. biciui.

biciuit², -ă adj. 1 Care este lovit cu biciul sau cu un obiect asemănător cu biciul. 2 Fig. Criticat aspru; satirizat. • sil. -ciu-it. pl. -ți, -te. /v. biciui.