2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avortare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: avorta] 1-2 Pierdere prematură întâmplătoare sau provocată a gravidității Si: avortat1 (1). 3-4 (Fig) Distrugere a unor iluzii sau concepții pozitive Si: avortat1 (3-4). 5 (Fig) Nerealizare a unui scop Si: avortat1 (5).

avorta vi [At: CARAGIALE, N. S. 21/8 / Pzi: ~tez / E: fr avorter] 1-2 A suferi sau a-și provoca un avort (1). 3 (Fig) A-și distruge iluziile și concepțiile pozitive. 4 (Fig) A nu-și atinge scopul.

Intrare: avortare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avortare
  • avortarea
plural
  • avortări
  • avortările
genitiv-dativ singular
  • avortări
  • avortării
plural
  • avortări
  • avortărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abortare
  • abortarea
plural
  • abortări
  • abortările
genitiv-dativ singular
  • abortări
  • abortării
plural
  • abortări
  • abortărilor
vocativ singular
plural
Intrare: avorta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avorta
  • avortare
  • avortat
  • avortatu‑
  • avortând
  • avortându‑
singular plural
  • avortea
  • avortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avortez
(să)
  • avortez
  • avortam
  • avortai
  • avortasem
a II-a (tu)
  • avortezi
(să)
  • avortezi
  • avortai
  • avortași
  • avortaseși
a III-a (el, ea)
  • avortea
(să)
  • avorteze
  • avorta
  • avortă
  • avortase
plural I (noi)
  • avortăm
(să)
  • avortăm
  • avortam
  • avortarăm
  • avortaserăm
  • avortasem
a II-a (voi)
  • avortați
(să)
  • avortați
  • avortați
  • avortarăți
  • avortaserăți
  • avortaseți
a III-a (ei, ele)
  • avortea
(să)
  • avorteze
  • avortau
  • avorta
  • avortaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aborta
  • abortare
  • abortat
  • abortatu‑
  • abortând
  • abortându‑
singular plural
  • abortea
  • abortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abortez
(să)
  • abortez
  • abortam
  • abortai
  • abortasem
a II-a (tu)
  • abortezi
(să)
  • abortezi
  • abortai
  • abortași
  • abortaseși
a III-a (el, ea)
  • abortea
(să)
  • aborteze
  • aborta
  • abortă
  • abortase
plural I (noi)
  • abortăm
(să)
  • abortăm
  • abortam
  • abortarăm
  • abortaserăm
  • abortasem
a II-a (voi)
  • abortați
(să)
  • abortați
  • abortați
  • abortarăți
  • abortaserăți
  • abortaseți
a III-a (ei, ele)
  • abortea
(să)
  • aborteze
  • abortau
  • aborta
  • abortaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)