autoflagelat¹ sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autoflagela] (Rar) 1-3 Autoflagelare (1-3).

autoflagelat², ~ă a [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: autoflagela] 1 Care își provoacă sieși chinuri fizice din fanatism religios, pentru a ispăși un păcat. 2 (Fig) Care își provoacă suferințe morale. 3 (Fig) Care se critică pe sine în mod excesiv.

autoflagela vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: ~lez / E: auto¹- + flagela] 1 A se supune unor chinuri fizice, sub imperiul unor credințe mistice. 2 (Fig) A-și cauza suferințe morale. 3 (Fig) A face exces de autocritică Si: a se autobiciui (2).