3 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arvonit1 sn vz arvunit1

arvuni [At: DOSOFTEI, ap. HEM / V: (Mol) ~voni / Pzi: ~nesc / E: arvună] 1 vi (a) A confirma contractul prin darea înainte a unei sume din prețul total convenit. 2 vt A angaja munca sau serviciile cuiva ca lucrător, ca servitor, ca lăutar etc. dându-i arvună (1) Si: (înv) arvuna. 3 vt A da cuiva arvună (1) în vederea achiziționării unui lucru. 4 vt (Buc) A găsi nași pentru nuntă. 5 vt (Înv; spc) A logodi. 6 (Reg) A lua de la cineva un angajament în schimbul unei favori acordate. 7 vr A(-și) lua un angajament mutual.

arvunit1 sn [At: DA ms / V: ~von~1 / E: arvuni] Angajare a muncii sau a serviciilor cuiva ca servitor, lucrător etc., dându-i arvună (1).

arvunit2, ~ă [At: (sec XVII) DA, ap. HEM 1787 / V: ~von~2 / Pl: ~iți, ~e / E: arvuni] 1 a Angajat prin dare de arvună (1). 2 a (D. obiecte) Tocmit prin dare de arvună (1). 3 sn (Iuz; în jargonul studenților) Muc de țigară solicitat de mai înainte. 4 sm (Înv) Logodnic. corectat(ă)

Intrare: arvonit
arvonit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arvuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arvuni
  • arvunire
  • arvunit
  • arvunitu‑
  • arvunind
  • arvunindu‑
singular plural
  • arvunește
  • arvuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arvunesc
(să)
  • arvunesc
  • arvuneam
  • arvunii
  • arvunisem
a II-a (tu)
  • arvunești
(să)
  • arvunești
  • arvuneai
  • arvuniși
  • arvuniseși
a III-a (el, ea)
  • arvunește
(să)
  • arvunească
  • arvunea
  • arvuni
  • arvunise
plural I (noi)
  • arvunim
(să)
  • arvunim
  • arvuneam
  • arvunirăm
  • arvuniserăm
  • arvunisem
a II-a (voi)
  • arvuniți
(să)
  • arvuniți
  • arvuneați
  • arvunirăți
  • arvuniserăți
  • arvuniseți
a III-a (ei, ele)
  • arvunesc
(să)
  • arvunească
  • arvuneau
  • arvuni
  • arvuniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arvoni
  • arvonire
  • arvonit
  • arvonitu‑
  • arvonind
  • arvonindu‑
singular plural
  • arvonește
  • arvoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arvonesc
(să)
  • arvonesc
  • arvoneam
  • arvonii
  • arvonisem
a II-a (tu)
  • arvonești
(să)
  • arvonești
  • arvoneai
  • arvoniși
  • arvoniseși
a III-a (el, ea)
  • arvonește
(să)
  • arvonească
  • arvonea
  • arvoni
  • arvonise
plural I (noi)
  • arvonim
(să)
  • arvonim
  • arvoneam
  • arvonirăm
  • arvoniserăm
  • arvonisem
a II-a (voi)
  • arvoniți
(să)
  • arvoniți
  • arvoneați
  • arvonirăți
  • arvoniserăți
  • arvoniseți
a III-a (ei, ele)
  • arvonesc
(să)
  • arvonească
  • arvoneau
  • arvoni
  • arvoniseră
aravoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
aravuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arăvoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arvunit
arvunit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvunit
  • arvunitul
  • arvunitu‑
  • arvuni
  • arvunita
plural
  • arvuniți
  • arvuniții
  • arvunite
  • arvunitele
genitiv-dativ singular
  • arvunit
  • arvunitului
  • arvunite
  • arvunitei
plural
  • arvuniți
  • arvuniților
  • arvunite
  • arvunitelor
vocativ singular
plural
arvonit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvonit
  • arvonitul
  • arvonitu‑
  • arvoni
  • arvonita
plural
  • arvoniți
  • arvoniții
  • arvonite
  • arvonitele
genitiv-dativ singular
  • arvonit
  • arvonitului
  • arvonite
  • arvonitei
plural
  • arvoniți
  • arvoniților
  • arvonite
  • arvonitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)