5 definiții pentru arvunit
Explicative DEX
arvunit1 sn [At: DA ms / V: ~von~1 / E: arvuni] Angajare a muncii sau a serviciilor cuiva ca servitor, lucrător etc., dându-i arvună (1).
arvunit2, ~ă [At: (sec XVII) DA, ap. HEM 1787 / V: ~von~2 / Pl: ~iți, ~e / E: arvuni] 1 a Angajat prin dare de arvună (1). 2 a (D. obiecte) Tocmit prin dare de arvună (1). 3 sn (Iuz; în jargonul studenților) Muc de țigară solicitat de mai înainte. 4 sm (Înv) Logodnic. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
ARVUNIT, Mold. ARVONIT I. adj. p. ARVUNI, -ONl. II. ‡sm. Logodnic (HASD.). III. sbst. Faptul de a (se) arvuni.
- sursa: CADE (1926-1931)
 - adăugată de Onukka
 - acțiuni
 
arvonit1 sn vz arvunit1
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
arvonit2, ~ă a vz arvunit2
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
 Intrare: arvunit 
  arvunit adjectiv 
 |    adjectiv (A2)    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
 arvonit adjectiv 
 |    adjectiv (A2)    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
 * forme elidate și forme verbale lungi –  (arată)