dexonline

3 intrări

4 definiții

Explicative DEX

acolisit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: acolisi] 1 (Mol; înv) Acolisire (1). 2 (Îvr) Acolisire (2).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

acolisit², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: acolisi] 1 Care se ține de capul cuiva (cu intenții rele). 2 (Îvr) Care nu lasă din stăpânire ceea ce a cucerit.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

acolisi vr [At: (a. 1631) HEM 199 / V: ~losi^[1], ocolisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ἄϰόλησα aor. lui αϰολώ] 1 (Mol; înv) A se ține de capul cuiva (cu intenții rele). 2 (Îvr) A nu lăsa din stăpânire ceea ce este cucerit.

Varianta acolosi nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ocolisi v vz acolisi

Intrare: acolisit (adj.)

acolisit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	acolisit	acolisitul	acolisită	acolisita
nominativ-acuzativ	plural	acolisiți	acolisiții	acolisite	acolisitele
genitiv-dativ	singular	acolisit	acolisitului	acolisite	acolisitei
genitiv-dativ	plural	acolisiți	acolisiților	acolisite	acolisitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: acolisit (s.n.)

acolisit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	acolisit	acolisitul
nominativ-acuzativ	plural	acolisituri	acolisiturile
genitiv-dativ	singular	acolisit	acolisitului
genitiv-dativ	plural	acolisituri	acolisiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: acolisi

acolisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) acolisi	acolisire	acolisit acolisitu‑	acolisind acolisindu‑	singular	plural
		(a) acolisi	acolisire	acolisit acolisitu‑	acolisind acolisindu‑	acolisește	acolisiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	acolisesc	(să) acolisesc	acoliseam	acolisii	acolisisem
	a II-a (tu)	acolisești	(să) acolisești	acoliseai	acolisiși	acolisiseși
	a III-a (el, ea)	acolisește	(să) acolisească	acolisea	acolisi	acolisise
plural	I (noi)	acolisim	(să) acolisim	acoliseam	acolisirăm	acolisiserăm acolisisem
	a II-a (voi)	acolisiți	(să) acolisiți	acoliseați	acolisirăți	acolisiserăți acolisiseți
	a III-a (ei, ele)	acolisesc	(să) acolisească	acoliseau	acolisiră	acolisiseră

ocolisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ocolisi	ocolisire	ocolisit ocolisitu‑	ocolisind ocolisindu‑	singular	plural
		(a) ocolisi	ocolisire	ocolisit ocolisitu‑	ocolisind ocolisindu‑	ocolisește	ocolisiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ocolisesc	(să) ocolisesc	ocoliseam	ocolisii	ocolisisem
	a II-a (tu)	ocolisești	(să) ocolisești	ocoliseai	ocolisiși	ocolisiseși
	a III-a (el, ea)	ocolisește	(să) ocolisească	ocolisea	ocolisi	ocolisise
plural	I (noi)	ocolisim	(să) ocolisim	ocoliseam	ocolisirăm	ocolisiserăm ocolisisem
	a II-a (voi)	ocolisiți	(să) ocolisiți	ocoliseați	ocolisirăți	ocolisiserăți ocolisiseți
	a III-a (ei, ele)	ocolisesc	(să) ocolisească	ocoliseau	ocolisiră	ocolisiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)