aburcare - definiție MDA2 și paradigmă | dexonline

2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

aburcare sf [At: MDA ms / Pl: ~cări / E: aburca] (Mol) Urcare.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

aburca vtr [At: CREANGĂ, A. 49 / Pzi: aburc / E: ns cf urca] (Mol) 1-2 (Reg) A (se) urca.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

obârca^[1] v vz aburca

Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

obârcăi^[1] v vz aburca

Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Intrare: aburcare

aburcare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	aburcare	aburcarea
nominativ-acuzativ	plural	aburcări	aburcările
genitiv-dativ	singular	aburcări	aburcării
genitiv-dativ	plural	aburcări	aburcărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: aburca

aburca verb grupa I conjugarea I tranzitiv reflexiv

verb (VT10) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) aburca	aburcare	aburcat aburcatu‑	aburcând aburcându‑	singular	plural
		(a) aburca	aburcare	aburcat aburcatu‑	aburcând aburcându‑	aburcă	aburcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	aburc	(să) aburc	aburcam	aburcai	aburcasem
	a II-a (tu)	aburci	(să) aburci	aburcai	aburcași	aburcaseși
	a III-a (el, ea)	aburcă	(să) aburce	aburca	aburcă	aburcase
plural	I (noi)	aburcăm	(să) aburcăm	aburcam	aburcarăm	aburcaserăm aburcasem
	a II-a (voi)	aburcați	(să) aburcați	aburcați	aburcarăți	aburcaserăți aburcaseți
	a III-a (ei, ele)	aburcă	(să) aburce	aburcau	aburcară	aburcaseră

obârca verb grupa I conjugarea I tranzitiv reflexiv

verb (VT10) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) obârca	obârcare	obârcat obârcatu‑	obârcând obârcându‑	singular	plural
		(a) obârca	obârcare	obârcat obârcatu‑	obârcând obârcându‑	obârcă	obârcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	obârc	(să) obârc	obârcam	obârcai	obârcasem
	a II-a (tu)	obârci	(să) obârci	obârcai	obârcași	obârcaseși
	a III-a (el, ea)	obârcă	(să) obârce	obârca	obârcă	obârcase
plural	I (noi)	obârcăm	(să) obârcăm	obârcam	obârcarăm	obârcaserăm obârcasem
	a II-a (voi)	obârcați	(să) obârcați	obârcați	obârcarăți	obârcaserăți obârcaseți
	a III-a (ei, ele)	obârcă	(să) obârce	obârcau	obârcară	obârcaseră

obârcăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv reflexiv

verb (VT343) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) obârcăi	obârcăire	obârcăit obârcăitu‑	obârcăind obârcăindu‑	singular	plural
		(a) obârcăi	obârcăire	obârcăit obârcăitu‑	obârcăind obârcăindu‑	obârcăie	obârcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	obârcăi	(să) obârcăi	obârcăiam	obârcăii	obârcăisem
	a II-a (tu)	obârcăi	(să) obârcăi	obârcăiai	obârcăiși	obârcăiseși
	a III-a (el, ea)	obârcăie	(să) obârcăie	obârcăia	obârcăi	obârcăise
plural	I (noi)	obârcăim	(să) obârcăim	obârcăiam	obârcăirăm	obârcăiserăm obârcăisem
	a II-a (voi)	obârcăiți	(să) obârcăiți	obârcăiați	obârcăirăți	obârcăiserăți obârcăiseți
	a III-a (ei, ele)	obârcăie	(să) obârcăie	obârcăiau	obârcăiră	obârcăiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)