2 intrări

O definiție


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SUBSTANTIVÁRE (SUBSTANTIVIZÁRE) s. f. (< substantivá, cf. fr. substantiver): transformare a unei părți de vorbire în substantiv cu ajutorul articolelor și al topicii. Se vorbește astfel despre s. adjectivului, a numeralului, a pronumelui, a verbului, a adverbului și a interjecției, ca de exemplu frumosul, un leneș, cel sărac; treiul, un trei; sinea, ielele, eul, nimicul, un nimic; trecerea, o trecere, aratul, un arat, rănitul, un rănit, cel rănit; binele, un bine; oful, un of, vaiul etc.

Intrare: substantiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • substantiva
  • substantivare
  • substantivat
  • substantivatu‑
  • substantivând
  • substantivându‑
singular plural
  • substantivea
  • substantivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • substantivez
(să)
  • substantivez
  • substantivam
  • substantivai
  • substantivasem
a II-a (tu)
  • substantivezi
(să)
  • substantivezi
  • substantivai
  • substantivași
  • substantivaseși
a III-a (el, ea)
  • substantivea
(să)
  • substantiveze
  • substantiva
  • substantivă
  • substantivase
plural I (noi)
  • substantivăm
(să)
  • substantivăm
  • substantivam
  • substantivarăm
  • substantivaserăm
  • substantivasem
a II-a (voi)
  • substantivați
(să)
  • substantivați
  • substantivați
  • substantivarăți
  • substantivaserăți
  • substantivaseți
a III-a (ei, ele)
  • substantivea
(să)
  • substantiveze
  • substantivau
  • substantiva
  • substantivaseră
Intrare: substantivare
substantivare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • substantivare
  • substantivarea
plural
  • substantivări
  • substantivările
genitiv-dativ singular
  • substantivări
  • substantivării
plural
  • substantivări
  • substantivărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)