METATEZĂ s. f. (< fr. métathèse, cf. gr. metathesis „deplasare”): modificare fonetică condiționată care constă în schimbarea locului sunetelor (în special al consoanelor l și r) sau al silabelor dintr-un cuvânt. M. se constată mai ales în fazele de trecere de la latină la română, în momentul împrumutării unui cuvânt dintr-o limbă străină, în momentul pătrunderii unui cuvânt cult din limba literară în dialecte sau în graiuri și la copiii care învață să vorbească. Astfel: lat. fimbria > lat. popular *frimbia > rom. frânghie; lat. integrum > rom. întreg; lat. paludem > lat. popular padulem > rom. pădure; lat. percipere > rom. pricepe; v. sl. protivĭniku > rom. veche protivnic > româna modernă și actuală potrivnic; bg. krastavița > româna veche crastavete > româna modernă și actuală castravete; bg. pritoča, scr. pritocĭtĭ > rom. pritoci > rom. reg. pitroci; rom. pitula > rom. reg. tupila; capră > crapă, portocală > potrocală, potcoavă > poctoavă, sculptură > scluptură etc. (acestea patru din urmă sunt, desigur, nerecomandabile).