O definiție pentru învecina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVECINÁ, învecinez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A fi vecin cu cineva sau cu ceva, a sta alături, a avea un hotar comun; a locui în vecinătate, în apropiere. Republica Populară Romînă se învecinează la miazăzi cu Republica Populară Bulgaria.

Intrare: învecina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învecina
  • ‑nvecina
  • învecinare
  • ‑nvecinare
  • învecinat
  • ‑nvecinat
  • învecinatu‑
  • ‑nvecinatu‑
  • învecinând
  • ‑nvecinând
  • învecinându‑
  • ‑nvecinându‑
singular plural
  • învecinea
  • ‑nvecinea
  • învecinați
  • ‑nvecinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învecinez
  • ‑nvecinez
(să)
  • învecinez
  • ‑nvecinez
  • învecinam
  • ‑nvecinam
  • învecinai
  • ‑nvecinai
  • învecinasem
  • ‑nvecinasem
a II-a (tu)
  • învecinezi
  • ‑nvecinezi
(să)
  • învecinezi
  • ‑nvecinezi
  • învecinai
  • ‑nvecinai
  • învecinași
  • ‑nvecinași
  • învecinaseși
  • ‑nvecinaseși
a III-a (el, ea)
  • învecinea
  • ‑nvecinea
(să)
  • învecineze
  • ‑nvecineze
  • învecina
  • ‑nvecina
  • învecină
  • ‑nvecină
  • învecinase
  • ‑nvecinase
plural I (noi)
  • învecinăm
  • ‑nvecinăm
(să)
  • învecinăm
  • ‑nvecinăm
  • învecinam
  • ‑nvecinam
  • învecinarăm
  • ‑nvecinarăm
  • învecinaserăm
  • ‑nvecinaserăm
  • învecinasem
  • ‑nvecinasem
a II-a (voi)
  • învecinați
  • ‑nvecinați
(să)
  • învecinați
  • ‑nvecinați
  • învecinați
  • ‑nvecinați
  • învecinarăți
  • ‑nvecinarăți
  • învecinaserăți
  • ‑nvecinaserăți
  • învecinaseți
  • ‑nvecinaseți
a III-a (ei, ele)
  • învecinea
  • ‑nvecinea
(să)
  • învecineze
  • ‑nvecineze
  • învecinau
  • ‑nvecinau
  • învecina
  • ‑nvecina
  • învecinaseră
  • ‑nvecinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)