O definiție pentru paragogă
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
paragogă (gr. paragoge „prelungire”) sau epiteză, figură care constă în adăugarea unui sunet (unor sunete) la sfârșitul unui cuvânt, dintr-o necesitate eufonică sau metrică, mai ales în vers (I): „De la Sălcuța mi-era-re Bordeiu’ lu Stănislav. Dară-n el cine-mi ședea-re? – Savai moichilița lui... ” (Col. G. Giuglea și G. Vîlsan)
Intrare: paragogă
paragogă substantiv feminin
substantiv feminin (F6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
paragoage
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.