5 intrări

2 definiții

Explicative DEX

TIST, (1) tiști, s. m., (2) tisturi, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. înalt funcționar de stat. 2. S. n. Ofițer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt.

ȚIST interj. Exclamație cu ajutorul căreia se impune cuiva tăcere; st! – Onomatopee.

Intrare: tist
tist1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tist
  • tistul
  • tistu‑
plural
  • tiști
  • tiștii
genitiv-dativ singular
  • tist
  • tistului
plural
  • tiști
  • tiștilor
vocativ singular
plural
tist2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tist
  • tistul
  • tistu‑
plural
  • tisturi
  • tisturile
genitiv-dativ singular
  • tist
  • tistului
plural
  • tisturi
  • tisturilor
vocativ singular
plural
Intrare: țâști
țâști interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țâști
țișt interjecție
interjecție (I10)
  • țișt
țăști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâșt interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țâșt
Intrare: țist
țist interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țist
interjecție (I10)
  • țis
țs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țst
Intrare: țișt
țișt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țîșt
țîșt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)