3 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIST, (1) tiști, s. m., (2) tisturi, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. înalt funcționar de stat. 2. S. n. Ofițer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt.

ȚIST interj. Exclamație cu ajutorul căreia se impune cuiva tăcere; st! – Onomatopee.

Intrare: tist
tist1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tist
  • tistul
  • tistu‑
plural
  • tiști
  • tiștii
genitiv-dativ singular
  • tist
  • tistului
plural
  • tiști
  • tiștilor
vocativ singular
plural
tist2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tist
  • tistul
  • tistu‑
plural
  • tisturi
  • tisturile
genitiv-dativ singular
  • tist
  • tistului
plural
  • tisturi
  • tisturilor
vocativ singular
plural
Intrare: țâști
țâști interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țâști
țișt interjecție
interjecție (I10)
  • țișt
țăști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâșt interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țâșt
Intrare: țist
țist interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țist
interjecție (I10)
  • țis
țs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țst
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)