3 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIST, (1) tiști, s. m., (2) tisturi, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. înalt funcționar de stat. 2. S. n. Ofițer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt.
ȚIST interj. Exclamație cu ajutorul căreia se impune cuiva tăcere; st! – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tist
tist1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M9) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tist2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: țâști
țăști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țist
țs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)