2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRUI1, miruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioșii creștini cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc. prin ungerea cu mir2. ♦ P. gener. (Fam.) A numi într-o funcție (importantă). 3. Fig. (Fam.) A lovi pe cineva la cap; p. ext. a omorî. [Prez. ind. și: mirui] – Din sl. mirovati.

MIRUI2, miruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A câștiga; a strânge, a agonisi. – Din magh. nyerni.

Intrare: mirui (câștiga)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mirui
  • miruire
  • miruit
  • miruitu‑
  • miruind
  • miruindu‑
singular plural
  • miruiește
  • miruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miruiesc
(să)
  • miruiesc
  • miruiam
  • miruii
  • miruisem
a II-a (tu)
  • miruiești
(să)
  • miruiești
  • miruiai
  • miruiși
  • miruiseși
a III-a (el, ea)
  • miruiește
(să)
  • miruiască
  • miruia
  • mirui
  • miruise
plural I (noi)
  • miruim
(să)
  • miruim
  • miruiam
  • miruirăm
  • miruiserăm
  • miruisem
a II-a (voi)
  • miruiți
(să)
  • miruiți
  • miruiați
  • miruirăți
  • miruiserăți
  • miruiseți
a III-a (ei, ele)
  • miruiesc
(să)
  • miruiască
  • miruiau
  • mirui
  • miruiseră
Intrare: mirui (unge, lovi)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mirui
  • miruire
  • miruit
  • miruitu‑
  • miruind
  • miruindu‑
singular plural
  • miruiește
  • miruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miruiesc
(să)
  • miruiesc
  • miruiam
  • miruii
  • miruisem
a II-a (tu)
  • miruiești
(să)
  • miruiești
  • miruiai
  • miruiși
  • miruiseși
a III-a (el, ea)
  • miruiește
(să)
  • miruiască
  • miruia
  • mirui
  • miruise
plural I (noi)
  • miruim
(să)
  • miruim
  • miruiam
  • miruirăm
  • miruiserăm
  • miruisem
a II-a (voi)
  • miruiți
(să)
  • miruiți
  • miruiați
  • miruirăți
  • miruiserăți
  • miruiseți
a III-a (ei, ele)
  • miruiesc
(să)
  • miruiască
  • miruiau
  • mirui
  • miruiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mirui
  • miruire
  • miruit
  • miruitu‑
  • miruind
  • miruindu‑
singular plural
  • miruie
  • miruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mirui
(să)
  • mirui
  • miruiam
  • miruii
  • miruisem
a II-a (tu)
  • mirui
(să)
  • mirui
  • miruiai
  • miruiși
  • miruiseși
a III-a (el, ea)
  • miruie
(să)
  • miruie
  • miruia
  • mirui
  • miruise
plural I (noi)
  • miruim
(să)
  • miruim
  • miruiam
  • miruirăm
  • miruiserăm
  • miruisem
a II-a (voi)
  • miruiți
(să)
  • miruiți
  • miruiați
  • miruirăți
  • miruiserăți
  • miruiseți
a III-a (ei, ele)
  • miruie
(să)
  • miruie
  • miruiau
  • mirui
  • miruiseră
miruia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
merui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)