2 intrări

O definiție

Explicative DEX

HIMEN, himene, s. n. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. [Acc. și: himen] – Din fr., lat. hymen.

Intrare: himen
himen1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • himen
  • himenul
  • himenu‑
plural
  • himene
  • himenele
genitiv-dativ singular
  • himen
  • himenului
plural
  • himene
  • himenelor
vocativ singular
plural
himen2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • himen
  • himenul
  • himenu‑
plural
  • himenuri
  • himenurile
genitiv-dativ singular
  • himen
  • himenului
plural
  • himenuri
  • himenurilor
vocativ singular
plural
imen (pl. imenuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imen
  • imenul
  • imenu‑
plural
  • imenuri
  • imenurile
genitiv-dativ singular
  • imen
  • imenului
plural
  • imenuri
  • imenurilor
vocativ singular
plural
imen (pl. imene) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imen
  • imenul
  • imenu‑
plural
  • imene
  • imenele
genitiv-dativ singular
  • imen
  • imenului
plural
  • imene
  • imenelor
vocativ singular
plural
Intrare: himeno
prefix (I7-P)
  • himeno
himen3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • himen
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)