opțiuni
help ajutor

2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

HĂITAȘ2, hăitași, s. m. Om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; gonaci. – Haită + suf. -aș.

HĂITAȘ1, hăitașe, s. n. (Reg.) Acțiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás.

Intrare: hăitaș (acțiune)
hăitaș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăitaș
  • hăitașul
  • hăitașu‑
plural
  • hăitașe
  • hăitașele
genitiv-dativ singular
  • hăitaș
  • hăitașului
plural
  • hăitașe
  • hăitașelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hăitaș (gonaci)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăitaș
  • hăitașul
  • hăitașu‑
plural
  • hăitași
  • hăitașii
genitiv-dativ singular
  • hăitaș
  • hăitașului
plural
  • hăitași
  • hăitașilor
vocativ singular
  • hăitașule
  • hăitașe
plural
  • hăitașilor
haitaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
haițaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)