dexonline

2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

HĂITAȘ², hăitași, s. m. Om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; gonaci. – Haită + suf. -aș.

HĂITAȘ¹, hăitașe, s. n. (Reg.) Acțiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás.

Intrare: hăitaș (acțiune)

hăitaș² (pl. -e) substantiv neutru

substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	hăitaș	hăitașul hăitașu‑
nominativ-acuzativ	plural	hăitașe	hăitașele
genitiv-dativ	singular	hăitaș	hăitașului
genitiv-dativ	plural	hăitașe	hăitașelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: hăitaș (gonaci)

hăitaș¹ (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	hăitaș	hăitașul hăitașu‑
nominativ-acuzativ	plural	hăitași	hăitașii
genitiv-dativ	singular	hăitaș	hăitașului
genitiv-dativ	plural	hăitași	hăitașilor
vocativ	singular	hăitașule hăitașe
vocativ	plural	hăitașilor

haitaș

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

haițaș

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)