O definiție pentru dudău

Explicative DEX

DUDĂU, dudaie, s. n. (Bot.; pop.) Cucută; p. ext. (cu sens colectiv) buruieni, bălării. – Cf. magh. dudva.

Intrare: dudău
dudău (pl. dudaie) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dudău
  • dudăul
  • dudău‑
plural
  • dudaie
  • dudaiele
genitiv-dativ singular
  • dudău
  • dudăului
plural
  • dudaie
  • dudaielor
vocativ singular
plural
dudac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dudauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dudău3 (pl. dudăi) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dudău
  • dudăul
  • dudău‑
plural
  • dudăi
  • dudăii
genitiv-dativ singular
  • dudău
  • dudăului
plural
  • dudăi
  • dudăilor
vocativ singular
plural
dudău2 (pl. dudăuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dudău
  • dudăul
  • dudău‑
plural
  • dudăuri
  • dudăurile
genitiv-dativ singular
  • dudău
  • dudăului
plural
  • dudăuri
  • dudăurilor
vocativ singular
plural
dudae
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dudeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dudăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)