dexonline

3 intrări

O definiție

Explicative DEX

COPOI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit la urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.

Intrare: Copoi

Copoi nume propriu

nume propriu (I3)

Copoi

Intrare: copoi

copoi (s.m.) substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M78) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	copoi	copoiul copoiu‑
nominativ-acuzativ	plural	copoi	copoii
genitiv-dativ	singular	copoi	copoiului
genitiv-dativ	plural	copoi	copoilor
vocativ	singular	copoiule
vocativ	plural	copoilor

capău substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M72)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	capău	capăul capău‑
nominativ-acuzativ	plural	căpăi	căpăii
genitiv-dativ	singular	capău	capăului
genitiv-dativ	plural	căpăi	căpăilor
vocativ	singular	capăule
vocativ	plural	căpăilor

copou

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

copău

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

căpău substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	căpău	căpăul căpău‑
nominativ-acuzativ	plural	căpăi	căpăii
genitiv-dativ	singular	căpău	căpăului
genitiv-dativ	plural	căpăi	căpăilor
vocativ	singular	căpăule
vocativ	plural	căpăilor

arată variantele

Intrare: copăi

copăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) copăi	copăire	copăit copăitu‑	copăind copăindu‑	singular	plural
		(a) copăi	copăire	copăit copăitu‑	copăind copăindu‑	copăiește	copăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	copăiesc	(să) copăiesc	copăiam	copăii	copăisem
	a II-a (tu)	copăiești	(să) copăiești	copăiai	copăiși	copăiseși
	a III-a (el, ea)	copăiește	(să) copăiască	copăia	copăi	copăise
plural	I (noi)	copăim	(să) copăim	copăiam	copăirăm	copăiserăm copăisem
	a II-a (voi)	copăiți	(să) copăiți	copăiați	copăirăți	copăiserăți copăiseți
	a III-a (ei, ele)	copăiesc	(să) copăiască	copăiau	copăiră	copăiseră

copoi (vb.) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) copoi	copoire	copoit copoitu‑	copoind copoindu‑	singular	plural
		(a) copoi	copoire	copoit copoitu‑	copoind copoindu‑	copoiește	copoiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	copoiesc	(să) copoiesc	copoiam	copoii	copoisem
	a II-a (tu)	copoiești	(să) copoiești	copoiai	copoiși	copoiseși
	a III-a (el, ea)	copoiește	(să) copoiască	copoia	copoi	copoise
plural	I (noi)	copoim	(să) copoim	copoiam	copoirăm	copoiserăm copoisem
	a II-a (voi)	copoiți	(să) copoiți	copoiați	copoirăți	copoiserăți copoiseți
	a III-a (ei, ele)	copoiesc	(să) copoiască	copoiau	copoiră	copoiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „copoi” (2 clipuri)

Clipul 1 / 2