2 intrări

O definiție

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRAT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

Intrare: bărat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărat
  • băratul
  • băratu‑
plural
  • bărați
  • bărații
genitiv-dativ singular
  • bărat
  • băratului
plural
  • bărați
  • băraților
vocativ singular
  • băratule
  • bărate
plural
  • băraților
barat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barat
  • baratul
  • baratu‑
  • bara
  • barata
plural
  • barați
  • barații
  • barate
  • baratele
genitiv-dativ singular
  • barat
  • baratului
  • barate
  • baratei
plural
  • barați
  • baraților
  • barate
  • baratelor
vocativ singular
plural
Intrare: berat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berat
  • beratul
  • beratu‑
plural
  • beraturi
  • beraturile
genitiv-dativ singular
  • berat
  • beratului
plural
  • beraturi
  • beraturilor
vocativ singular
plural
bereat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărat
  • băratul
  • băratu‑
plural
  • bărați
  • bărații
genitiv-dativ singular
  • bărat
  • băratului
plural
  • bărați
  • băraților
vocativ singular
  • băratule
  • bărate
plural
  • băraților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)