2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALCĂTUI1, alcătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ Refl. A lua ființă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ Refl. A fi format, a consta din... 3. (Pop.) A strânge, a aduna; a aranja. – Din magh. alkotni.

ALCĂTUI2, alcătuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A cădea la învoială; a se înțelege, a se învoi. – Din magh. alkudni.

Intrare: alcătui (face)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alcătui
  • alcătuire
  • alcătuit
  • alcătuitu‑
  • alcătuind
  • alcătuindu‑
singular plural
  • alcătuiește
  • alcătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alcătuiesc
(să)
  • alcătuiesc
  • alcătuiam
  • alcătuii
  • alcătuisem
a II-a (tu)
  • alcătuiești
(să)
  • alcătuiești
  • alcătuiai
  • alcătuiși
  • alcătuiseși
a III-a (el, ea)
  • alcătuiește
(să)
  • alcătuiască
  • alcătuia
  • alcătui
  • alcătuise
plural I (noi)
  • alcătuim
(să)
  • alcătuim
  • alcătuiam
  • alcătuirăm
  • alcătuiserăm
  • alcătuisem
a II-a (voi)
  • alcătuiți
(să)
  • alcătuiți
  • alcătuiați
  • alcătuirăți
  • alcătuiserăți
  • alcătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • alcătuiesc
(să)
  • alcătuiască
  • alcătuiau
  • alcătui
  • alcătuiseră
Intrare: alcătui (se învoi)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alcătui
  • alcătuire
  • alcătuit
  • alcătuitu‑
  • alcătuind
  • alcătuindu‑
singular plural
  • alcătuiește
  • alcătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alcătuiesc
(să)
  • alcătuiesc
  • alcătuiam
  • alcătuii
  • alcătuisem
a II-a (tu)
  • alcătuiești
(să)
  • alcătuiești
  • alcătuiai
  • alcătuiși
  • alcătuiseși
a III-a (el, ea)
  • alcătuiește
(să)
  • alcătuiască
  • alcătuia
  • alcătui
  • alcătuise
plural I (noi)
  • alcătuim
(să)
  • alcătuim
  • alcătuiam
  • alcătuirăm
  • alcătuiserăm
  • alcătuisem
a II-a (voi)
  • alcătuiți
(să)
  • alcătuiți
  • alcătuiați
  • alcătuirăți
  • alcătuiserăți
  • alcătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • alcătuiesc
(să)
  • alcătuiască
  • alcătuiau
  • alcătui
  • alcătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)