3 intrări
43 de definiții
din care- explicative (26)
- morfologice (6)
- relaționale (8)
- specializate (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SMIORCĂIT1, smiorcăituri, s. n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit1. – V. smiorcăi.
SMIORCĂIT2, -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMIORCĂIT2, -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
smiorcăit2, ~ă [At: LEXIC. REG. 118 / V: smâr~, șmâr~ / Pl: ~iți, ~e / E: smiorcăi] 1 a Care trage (în mod repetat) aerul pe nas, provocând un zgomot caracteristic Si: smiorcănit2 (1), (reg) sfârcâit2. 2 a (Pex) Căruia îi curge nasul Si: smiorcănit2 (2). 3-6 a, smf (D. oameni) Care plânge (sau se preface că plânge) înăbușit și întretăiat, trăgând aerul pe nas cu zgomot Si: plângăcios, plângăreț, scâncit2, văicăreț, (rar) plângaci, văităreț, văitător, (fam) bâzâit2 (2), (îrg) scrivit, (reg) scârnăvit, smiorcănit2 (4-7), smârcit (1-2). 7 a (Pex; d. sunete, glas, țipete etc.) Care este tânguitor, puțin intens și întretăiat Si: miorlăit2, miorlăitor, plângăreț, smiorcănit2 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smiorcăit1 sn [At: DDRF / V: (reg) smier~, smâr~ / Pl: ~uri / E: smiorcăi] 1-3 Smiorcăială (1, 4-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMIORCĂIT1 s. n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit1. – V. smiorcăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SMIORCĂIT s. n. Faptul de a (se) smiorcăi; smiorcăială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SMIORCĂI, smiorcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – Cf. smârcâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smâcâi v vz smiorcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smârcăi v vz smârcâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smârcâi v vz smiorcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smârcâit2, ~ă a vz smiorcăit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smârcâit1 sn vz smiorcăit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smiercăi v vz smiorcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smiercăit sn vz smiorcăit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smiorcăi v [At: DDRF / V: (reg) ~ier~, smâcâi, smâr~, smârcâi, smor~, șmâr~, zmor~ / Pzi: smiorcăi, ~esc / E: smiorc + -ăi] 1-2 vtri A trage (în mod repetat) aerul pe nas provocând un zgomot caracteristic Si: (reg) a sfârcâi, a smiorcăni (1-2), a smârcui. 3 vi (Rar) A fonfăi. 4 vi (Rar; d. cai) A forăi (1). 5 vi (D. câini) A mârâi. 6-7 vir (D. oameni) A plânge (sau a se preface că plânge) înăbușit (alintat și prefăcut) trăgând aerul pe nas cu zgomot Si: a (se) miorcăi, (îrg) a (se) scrivi (1-2), (reg) a se scârloni, a (se) smiorcăni (5-6), a (se) smârci (3-4), a se sufleca, (dep) a se miorlăi. 8-9 vir (D. oameni; pex) A scoate sunete plângătoare Si: a (se) scânci, (fam) a se sclifosi. 10-11 vtrr (Mun; c. i. copii) A (se) bate, făcând să plângă. 12 vt (Mun; c. i. pisici) A întărâta. 13 vi (D. obiecte îmbibate cu apă sau d. apă) A produce un zgomot caracteristic, asemănător unui clipocit, prin mișcare, izbire etc. Si: (reg) a smiorcăni (7). 14 vi (Mun; d. pământ; îf smiercăi) A musti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smorcăi v vz smiorcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smorcăit sn vz smiorcăit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zmorcăi v vz smiorcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SMIORCĂI, smiorcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. – Cf. smârcâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SMIORCĂI, smiorcăi, vb. IV. 1. Intranz. A trage în mod repetat aerul pe nas (din cauza plînsului sau a unui tic nervos); a smîrcîi. Zvîrlindu-și tichia neagră mai spre ceafă, tot smiorcăia din nas. CAMILAR, N. II 327. ◊ (Cu subiectul «nasul») Smiorcăia nasul tău. PAS, Z. I. 16. ◊ Tranz. (Rar, cu complementul «nasul») Îți smiorcăi nasul și îți clănțănesc dinții. PAS, Z. I 66. 2. Intranz. și refl. A plînge înăbușit; a se preface că plînge, a se scînci. Cineva, pesemne doamna Răghină, smiorcăia într-una a plîns. GALAN, B. I 77. Se smiorcăiesc și te întrebi de ce? PAS, L. I 304. Să spui de unde ai atîția bani?... De unde i-ai furat? – Nu i-am furat, mamaie, zău, s-a smiorcăit micuțul. POPA, V. 149. – Prez. ind. și: smiorcăiesc. – Variantă: smorcăi (CAMILAR, N. I 356) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SMORCĂI vb. IV v. smiorcăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE SMIORCĂI mă smiorcăi intranz. A plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas; a se sclifosi. /smiorc + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SMIORCĂI smiorcăi intranz. A trage întruna aerul pe nas (mai ales în timpul plânsului), producând un sunet caracteristic. /smiorc + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smorcăì v. a trage suflarea cu nasul, vorbind de cai. [Cf. miorcăì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smîrcîĭ și smórcăĭ și -ĭésc, a -ĭ v. Intr. (vsl. smrŭkati, rus. smórkatĭ, a-țĭ sufla nasu, d. vsl. smrŭkŭ, mucĭ; bg. smŭrkam, trag aer pe nas, smrŭk, tragere de tabac. V. smîrc, smorcăĭ). Fam. Fac smorca-smorca, ca apa’n cizme, muciĭ în nas cînd îĭ tragĭ ș. a., scîncesc, tot plîng (vorbind de copiĭ). V. refl. Îmĭ suflu nasu cu zgomot. – Și zm-. În nord și sfîrcîĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zmórcăĭ, V. smorcăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
smiorcăit s. n., pl. smiorcăituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!smiorcăit s. n., pl. smiorcăituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
smiorcăit s. n., pl. smiorcăituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smiorcăi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smiorcăi, 3 smiorcăie, imperf. 1 smiorcăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să smiorcăi, 3 să smiorcăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
smiorcăi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 smiorcăie, imperf. 3 sg. smiorcăia; conj. prez. 3 să smiorcăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
smiorcăi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. smiorcăi, 3 sg. și pl. smiorcăie, imperf. 3 sg. smiorcaia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SMIORCĂIT adj. 1. plângăcios, plângăreț, scâncit, văicăreț, (rar) plângaci, văităreț, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil ~!) 2. miorlăit, miorlăitor, plângăreț. (Un glas ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SMIORCĂIT s. v. scâncet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SMIORCĂIT adj. 1. plîngăcios, plîngăreț, scîncit, văicăreț, (rar) plîngaci, văităreț, văitător, (fam.) bîzîit. (Ce copil ~!) 2. miorlăit, miorlăitor, plîngăreț. (Un glas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smiorcăit s. v. SCÎNCET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SMIORCĂI vb. v. scânci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SMIORCĂI vb. 1. a (se) miorcăi, a plânge, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.) 2. a se lamenta, a (se) scânci, a se sclifosi. (Nu te mai ~ atâta!) 3. (reg.) a sfârcâi, a smârcâi. (~ pe nas.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smiorcăi vb. v. SCÎNCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SMIORCĂI vb. 1. a (se) miorcăi, a plînge, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.) 2. a se lamenta, a (se) scînci, a se sclifosi. (Nu te mai ~ atîta!) 3. (reg.) a sfîrcîi, a smîrcîi. (~ pe nas.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
smiorcăit, -ă, smiorcăiți, -te, adj. – Plângăcios. – Din smiorcăi (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
smiorcăi, smiorcăi, vb. tranz., refl. – A plânge înăbușit, trăgând aerul pe nas cu zgomot. – Cf. smârcâi (< sl. smrǔkati) (DEX); din smiorc (formă onomatopeică) + suf. -ăi (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
smiorcăi, smiorcăiesc (pop.) I. v. i. a trage în mod repetat aer pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.) II. v. r. a plânge alintat; a se preface că plânge
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
smiorcăit, smiorcăităadjectiv
etimologie:
- smiorcăi DEX '98 DEX '09
smiorcăit, smiorcăiturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smârcâit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: scâncet smiorcăială smârcâială smârcâit
etimologie:
- smiorcăi DEX '98 DEX '09
smiorcăi, smiorcăiverb
- 1. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: smârcâi
- Zvîrlindu-și tichia neagră mai spre ceafă, tot smiorcăia din nas. CAMILAR, N. II 327. DLRLC
- (Cu subiectul «nasul») Smiorcăia nasul tău. PAS, Z. I. 16. DLRLC
- (Cu complementul «nasul») Îți smiorcăi nasul și îți clănțănesc dinții. PAS, Z. I 66. DLRLC
-
- 2. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: scânci
- Cineva, pesemne doamna Răghină, smiorcăia într-una a plîns. GALAN, B. I 77. DLRLC
- Se smiorcăiesc și te întrebi de ce? PAS, L. I 304. DLRLC
- Să spui de unde ai atîția bani?... De unde i-ai furat? – Nu i-am furat, mamaie, zău, s-a smiorcăit micuțul. POPA, V. 149. DLRLC
-
etimologie:
- smârcâi DEX '09 DEX '98
- smiorc + sufix -ăi NODEX