opțiuni
  • info

6 definiții pentru scâncit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNCIT2, -Ă, scânciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scâncește. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor, jalnic. – V. scânci.

SCÂNCIT2, -Ă, scânciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scâncește. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor, jalnic. – V. scânci.

scâncit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) schin~ / Pl: ~iți, ~e / E: scânci] 1 (D. oameni, mai ales d. copii) Care plânge înăbușit și întretăiat. 2 (D. sunete, glas, țipete etc) Care este tânguitor, plângător, jalnic (și puțin intens, abia auzit, întretăiat).

schincit2, ~ă a vz scâncit2

scîncít, -ă adj. Care tot scîncește: copiĭ scîncițĭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂNCIT adj. 1. jalnic, plângăreț, plângător, tânguitor, trist, (rar) scâncitor. (Cu glas ~.) 2. v. plângăcios.

SCÎNCIT adj. 1. jalnic, plîngăreț, plîngător, tînguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.) 2. plîngăcios, plîngăreț, smiorcăit, văicăreț, (rar) plîngaci, văităreț, văitător, (fam.) bîzîit. (Ce copil ~!)

Intrare: scâncit (adj.)
scâncit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scâncit
  • scâncitul
  • scâncitu‑
  • scâncită
  • scâncita
plural
  • scânciți
  • scânciții
  • scâncite
  • scâncitele
genitiv-dativ singular
  • scâncit
  • scâncitului
  • scâncite
  • scâncitei
plural
  • scânciți
  • scânciților
  • scâncite
  • scâncitelor
vocativ singular — —
plural — —
schincit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scâncit, scâncităadjectiv

etimologie:
  • vezi scânci DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.