6 definiții pentru smiorcăit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SMIORCĂIT2, -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.
SMIORCĂIT2, -Ă, smiorcăiți, -te, adj. Plângăreț, scâncit. – V. smiorcăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
smiorcăit2, ~ă [At: LEXIC. REG. 118 / V: smâr~, șmâr~ / Pl: ~iți, ~e / E: smiorcăi] 1 a Care trage (în mod repetat) aerul pe nas, provocând un zgomot caracteristic Si: smiorcănit2 (1), (reg) sfârcâit2. 2 a (Pex) Căruia îi curge nasul Si: smiorcănit2 (2). 3-6 a, smf (D. oameni) Care plânge (sau se preface că plânge) înăbușit și întretăiat, trăgând aerul pe nas cu zgomot Si: plângăcios, plângăreț, scâncit2, văicăreț, (rar) plângaci, văităreț, văitător, (fam) bâzâit2 (2), (îrg) scrivit, (reg) scârnăvit, smiorcănit2 (4-7), smârcit (1-2). 7 a (Pex; d. sunete, glas, țipete etc.) Care este tânguitor, puțin intens și întretăiat Si: miorlăit2, miorlăitor, plângăreț, smiorcănit2 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smârcâit2, ~ă a vz smiorcăit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SMIORCĂIT adj. 1. plângăcios, plângăreț, scâncit, văicăreț, (rar) plângaci, văităreț, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil ~!) 2. miorlăit, miorlăitor, plângăreț. (Un glas ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SMIORCĂIT adj. 1. plîngăcios, plîngăreț, scîncit, văicăreț, (rar) plîngaci, văităreț, văitător, (fam.) bîzîit. (Ce copil ~!) 2. miorlăit, miorlăitor, plîngăreț. (Un glas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
smiorcăit, -ă, smiorcăiți, -te, adj. – Plângăcios. – Din smiorcăi (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
smiorcăit, smiorcăităadjectiv
etimologie:
- smiorcăi DEX '98 DEX '09