smiorcăi v [At: DDRF / V: (reg) ~ier~, smâcâi, smâr~, smârcâi, smor~, șmâr~, zmor~ / Pzi: smiorcăi, ~esc / E: smiorc + -ăi] 1-2 vtri A trage (în mod repetat) aerul pe nas provocând un zgomot caracteristic Si: (reg) a sfârcâi, a smiorcăni (1-2), a smârcui. 3 vi (Rar) A fonfăi. 4 vi (Rar; d. cai) A forăi (1). 5 vi (D. câini) A mârâi. 6-7 vir (D. oameni) A plânge (sau a se preface că plânge) înăbușit (alintat și prefăcut) trăgând aerul pe nas cu zgomot Si: a (se) miorcăi, (îrg) a (se) scrivi (1-2), (reg) a se scârloni, a (se) smiorcăni (5-6), a (se) smârci (3-4), a se sufleca, (dep) a se miorlăi. 8-9 vir (D. oameni; pex) A scoate sunete plângătoare Si: a (se) scânci, (fam) a se sclifosi. 10-11 vtrr (Mun; c. i. copii) A (se) bate, făcând să plângă. 12 vt (Mun; c. i. pisici) A întărâta. 13 vi (D. obiecte îmbibate cu apă sau d. apă) A produce un zgomot caracteristic, asemănător unui clipocit, prin mișcare, izbire etc. Si: (reg) a smiorcăni (7). 14 vi (Mun; d. pământ; îf smiercăi) A musti.