NOLENS, VOLENS adv. fără voie sau cu voie, vrând, nevrând. (< lat. nolens, volens)

VOLENS, NOLENS adv. vrând, nevrând. (< lat. volens nolens)

NECESITATE. Subst. Necesitate, nevoie, nevoință (înv.), trebuință, cerință, imperativ; obligație, obligativitate. Inevitabilitate, implacabilitate (rar), inexorabilitate (rar), ineluctabilitate (livr.). Adj. Necesar, indispensabil, trebuitor (rar), trebuincios; folositor, util; obligatoriu, imperios. Inevitabil, neevitabil, implacabil, inexorabil, ineluctabil (livr.), neeluctabil (livr.). Vb. A fi necesar, a trebui, a fi musai (pop.), a fi obligatoriu. A fi nevoit, a fi obligat. Adv. (În mod) necesar, cu necesitate, necesarmente (rar), obligatoriu, imperios, forțamente (rar), neapărat, musai (pop.), negreșit, vrînd-nevrînd, volens-nolens. V. cauză, cerere, constrîngere, destin, obligație.

volens-nolens av [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 78, 6/4 / E: lat volens nolens] (Liv) Vrând-nevrând.

volens, nolens adv. Vrînd, nevrînd. • /<lat. volens, nolens.

+volens nolens/nolens volens (lat.) loc. adv.

nolens volens v. volens nolens

Nolens, volens (lat. „Nevrînd, vrînd” – sau, cum se spune obișnuit: „vrînd, nevrînd”) – Expresia aparține teologului și filozofului Augustin, cunoscut mai ales sub numele de „Sf. Augustin”. A folosit-o pentru prima oară în Retractări (I, 13, 5), o lucrare în care autorul revine asupra unor păreri din tinerețe. Expresia s-a introdus aproape în toate limbile, fiind utilizată alături de formele proprii, ca de pildă: „willy-nilly” (engleză), „bon gré, mal gré” (franceză) etc. LIT.

NOLENS, VOLENS (lat.) = Vrei, nu vrei.