stradă-muzeu s. f. ◊ „Strada-muzeu oferea privirilor câteva opere reprezentative semnate Zadkine, Okamoto, Schoffer și alții.” Sc. 19 VI 71 p. 6. ◊ „Cracovia: O stradă-muzeu [...] Este vorba de un program de restaurare a străzii principale de acces spre cunoscutul castel de pe colina Wawel, în prezent transformat în muzeu.” I.B. 10 I 74 p. 4. ◊ „Stradă-muzeu. Municipalitatea Parisului a hotărât să transforme celebra stradă Grande Armée într-un original muzeu. Astfel, în vitrinele magazinului auto de pe această stradă au fost expuse piese vechi de automobile, în cele ale magazinului de obiecte radiofonice – tipuri dintre cele mai curioase aparate ieșite din uz.” I.B. 10 II 76 p. 4 //din stradă + muzeu//

supraalbire s. f. Acțiunea de a face ca un material (stofă, pânză etc.) să devină de un alb strălucitor ◊ „Vitrinele magazinelor vor prezenta în curând o noutate: «țesătura supraalbită». Cum se va realiza supra-albirea? Cu ajutorul apei oxigenate.” I.B. 31 XII 61 p. 2 (din supra- + albire; FC II 237, Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 393)

vitrinier ♦ 1. adj. Referitor la vitrină ◊ „Decorație vitrinieră.” Cont. 1 IX 67 p. 1. ♦ 2. s. m. (Urmat de decorator) Persoană care se ocupă cu aranjarea vitrinelor de magazine ◊ „Vitrina rezervată confecțiilor călduroase găzduiește [...] imaginea (desenată) a unor umbrele. Pe unde or fi umblând vitrinierii-decoratori?” I.B. 23 X 76 p. 4. ◊ „Cert, vitrinierii-decoratori băimăreni au fantezie, bun gust, talent.” R.l. 9 XI 83 p. 2 (din vitrină + -ier [+ decorator]; DEX – sensul 2, DN3)

GROZAV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care inspiră groază; groaznic, îngrozitor, inspăimîntător, teribil. Grozavul vînt se zbate-n largul zării Și norii-mbracă haină de văpăi. COȘBUC, P. II 73. Cum îl văzu fata că este așa de grozav [balaurul], niște răcori o apucară și i se făcu părul măciucă de frică. ISPIRESCU, L. 18. Oh, grozave minute, pe care în veci nu le voi uita! NEGRUZZI, S. I 62. ◊ (Adverbial) Femeia lui Ipate începe atunci a țipa grozav. CREANGĂ, P. 178. 2. Foarte mare, extraordinar. Simțea pe piept o greutate grozavă, parcă ținea pe coastele lui boii. CAMILAR, TEM. 102. Foaie verde, verde mac, Ochii lelei tare-mi plac, De pe uliță mă trag, Și grozav necaz îmi fac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36. ♦ (Adverbial) a) Tare, mult, teribil. Mi-ar conveni grozav pe aceste vremuri de criză să se poată realiza ideea dv. CARAGIALE, O. VII 413. Îl trînti așa de grozav, de îl băgă pînă în gît în pămînt. ISPIRESCU, L. 88. b) (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. «de», exprimă ideea superlativului) Foarte, extrem de... groaznic de... Învățam la domnu Trandafir, într-o odaie care mi se părea atunci grozav de mare. SADOVEANU, E. 110 Aici a căzut odată un bălaur grozav de mare, care vărsa jăratec pe gură. CREANGĂ, P. 121. 3. De seamă, remarcabil; extraordinar. Privește în vitrina magazinului la varietatea stofelor. Nu sînt grozave. SAHIA, N. 98. Ce a scris el așa grozav ca să se lege de alții? VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea despre sine o părere prea bună. 4. Curajos. Adică ce-i fi zicînd că d-ta ești grozav, ha? Dumitale nu ț-e frică? D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ (Substantivat, ironic, în expr. ) A face pe grozavul = a se arăta mai curajos decît este; a se grozăvi (în ceea ce privește curajul, inteligența etc.).

MAGAZIN, magazine, s. n. 1. Local în care se expun și se vînd diferite mărfuri; prăvălie (mare). Intrăm în magazine alimentare, în magazine de îmbrăcăminte, în magazine de jucării. STANCU, U.R.S.S. 16. Erau în sală patruzeci, cincizeci de băieți... ghicindu-se că unii sînt funcționari de birou sau băieți de la magazine, iar ceilalți ucenici, PAS, Z. I 316. Privește în vitrina magazinului la varietatea stofelor. SAHIA, N. 98. 2. Publicație periodică, de obicei ilustrată, cu conținut din domenii variate (literatură, artă, modă etc.). 3. Cutie din care se alimentează o mașină cu piese de prelucrat sau cu unelte. Magazinul linotipului.

VARIETATE, varietăți, s. f. 1. Faptul că un lucru prezintă mai multe aspecte deosebite între ele; felurime, diversitate. [Leib] privește în vitrina magazinului la varietatea stofelor. SAHIA, N. 98. Iată întinsa și strălucitoarea baltă a Poleiului, vestită pentru mulțimea și varietatea peștilor ei. VLAHUȚĂ, R. P. 14. Cînd ne gîndim ce varietate de subiecte tratează Lenau, ni se pare că e imposibil a afla ce e caracteristic tuturora. IONESCU-RION, C. 81. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). În diferite regiuni ale U.R.S.S., prin introducerea largă a mașinilor, munca de pe ogoare se transformă tot mai mult într-o varietate a muncii industriale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789. Teatru de varietăți = varieteu. ◊ (Eliptic) În curînd ea va debuta pe scena varietăților. ALECSANDRI, O. P. 130. ♦ (Biol.) Grup de indivizi care se diferențiază prin unele mici particularități morfologice în cadrul unei specii. Varietate de grîu. ▭ Diferite specii [de păsări] precum și varietățile lor, se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27

MĂRUNȚIȘ s. n. I. 1. (La pl.) Bucăți de dimensiuni reduse dintr-un anumit material. Aducea acasă batista plină de mărunțișuri de piatră. AGÎRBICEANU, A. 478. ♦ (Regional ; cu sens colectiv) Grohotiș (Copăcel-Făgăraș). H XVII 38. ♦ (Regional ; cu sens colectiv) Alice. Cf. LB. ♦ (Regional) Glonț (Mogoș-Cîmpeni). ALR I 1 412/100. 2. (Cu sens colectiv) Nume generic dat peștilor de dimensiuni reduse ; plevușcă. V. a l b i t u r ă. Se prinde tot felul de mărunțiș, însă mai cu seamă albitură. ANTIPA, P. 439, cf. 783. ♦ Vînat format din animale mici. Ziua ne-a mers din plin, zise stăpinul moșiei către mulțimea ce-l înconjoară, doi cerbi, patru lupi și un porc, afară de mărunțișuri ce nu se mai numără. GANE, N. I, 128. 3. (Prin Munt.; cu sens colectiv) Grîu de vară. Sămănăturile de bucale, pîne mărunțică, pîne albă, pîne de vară sau mărunțiș, după ce au răsărit, poartă numele de holde. PAMFILE, A. R. 93. Am băgat în pămînt op[t] pogoani di mărunțiș. GRAIUL, I, 267. II. (Ieșit din uz ; în l o c. a d v.) Cu mărunțișul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU. IIII. 1. (La pl.) Lucruri de mică importanță, fără mare valoare. S-avem locuri dă lucru pentru făptuirea a orce mănunțișuri. JIPESCU, O. 137. Își adună micile obiecte de toaletă și ceasornicul și cîteva mărunțișuri, le înfundă în poșeta de piele roșie. REBREANU, R. II, 137. Uitîndu-și de mărunțișurile din chioșc, Otilia se luă cu vorba. CĂLINESCU, E. O. I, 42. Sînt tot felul de mărunțișuri necesare pentru un motociclist. V. ROM. iulie 1 954, 306. ♦ S p e c. Obiecte de mercerie. Vinde mărunțișuri. DDRF. Mărunțișuri și galanterie. NOM. PROF. 57. Se uitase în vitrinele magazinelor. . . asurzit de strigătele vînzătorilor de mărunțișuri. BARBU, Ș. N. 9. 2. (Cu sens colectiv) Monede de valoare mică, mai ales de metal ; mărunt, (argotic) măruntaie (II 2). Mărunțiș în monede nouă de nichel ca de șaptezeci de bani. CARAGIALE, M. 245. Nu-și mai vine în voie măcar de i-ai da tot mărunțișul. DELAVRANCEA, H. T. 129. Suma aceasta o avea, dar îi mai trebuia și ceva mărunțiș care să-i ajungă pînă la trecere. REBREANU, I. 435. Răsturnă pe masă mărunțișul din buzunar și scoase restul bancnotelor din portbilet. C. PETRESCU, C. V. 47. Tu ai să-mi dai un rest. Prefer mărunțiș. ARGHEZI, C. J. 246, cf. CĂLINESCU, I. 105. Se căută în buzunare și începu să numere niște mărunțiș. PREDA, D. 166. Mărunțișul nu ajungea nici pentru o distanță la autobuz. V. ROM. ianuarie 1954, 79. Și paralele-am băut. . . Cu fetițe din Focșani, Numai de opsprece ani, Mărunțișul de rubiele Cu fetițe de la schele. TEODORESCU, P. P. 306 3. (La pl.) Fapte lipsite de importanță ; nimicuri, fleacuri, chițibușuri. Fostu-ne-ar fi de vro treabă o asemine vedere Oprită în mărunțișuri ce trebuința nu cere? CONACHI, P. 268. O să te pui să tai ceapă la bucătărie, să speli vasele, să tai lemne, să aduci apă cu sacaua de la Filaret și alte mărunțișuri de felul acesta. FILIMON, O. I, 133. Acuma nu mai lua în seamă și dumneata toate mărunțișurile. REBREANU, I, 137, cf. 294. Nu se ridică îndeajuns deasupra mărunțișurilor. Pierde perspectiva. V. ROM. aprilie 1954, 15. Nu prea băgăm de seamă mărunțișurile care se întîmplau în jurul meu. STANCU, R. A. IV, 302. IV. (Popular ; la pl. sau la sg. cu sens colectiv) Măruntaie (I 1). Un blid ca o jumătate de mierță era plin de curechi acru, colea prăjit cumsăcade, mai avînd în el și ceva mărunțișuri. RETEGANUL, P. I, 65. Măruntișu porcului. ALR I 751/708, cf. 751/122, 174. V. (Prin sudul Transilv.) Numele plantei Veronica crivita. PĂCALĂ, M. R. 17. – Pl.: mărunțișuri și (învechit și regional) mărunțișe (LB, IORDAN, L. R. A. 71). – Și: (regional) mănunțíș s. n. – Mărunt + suf. -iș.

galant (galanți), adj. – Curtenitor, politicos, amabil. – Mr. galantu. Fr. galant; în mr., din it. galante, cf. ngr. γαλάντος. – Der. galanterie (var. înv. gălăndărie), s. f. (curtoazie; cadou), din fr. galanterie; galantar, s. n. (vitrină de magazin); galantom (var. galanton), s. m. (galant, politicos, darnic), din fr. galant homme; galantomie (var. galantonie), s. f. (dărnicie). Galantom a intrat în rom. și din it. galantuomo, ven. galantomo, de unde și mr. galantom, ngr. γαλαντόμος.

galantár n., pl. e (d. galanterie, [magazin de]). Vitrină saŭ dulap cu geamurĭ în prăvălie saŭ atîrnat de zid afară ca să se expuĭe obĭectele de vînzare. Dulap de rufe (fr. chiffonier).

galantar sn [At: TDRG / Pl: ~e / E: drr galanterie] Vitrină de magazin.

vitrinier, ~ă smf [At: DN² / P: ~ni-er / Pl: ~i, ~e / E: vitrină + -ier] (Șîs ~ decorator) Persoană specializată în aranjarea vitrinelor unui magazin.

GALANTAR, galantare, s. n. Vitrină (a unui magazin). – Din galanterie (derivat regresiv).

GALANTAR ~e n. Vitrină a unui magazin în care sunt expuse mostre de mărfuri. /Din galanterie

GALANTAR, galantare, s. n. Vitrină a unui magazin în care sunt expuse mostre din mărfurile acestuia. – Din galanterie (derivat regresiv).

SHOPPING s. n. Vizitare a magazinelor pentru a vedea vitrinele, galantarele și a face cumpărături. [Pr.: șoping] – Din engl. shopping.

VITRINĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu amenajat pentru expunerea mărfurilor în dreptul ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră (de obicei cu un singur panou) care închide spre stradă acest spațiu. Între aceste magazine te ademenesc, cu vitrinele lor bogate, librăriile. STANCU, U.R.S.S. 15. Ai nevoie să umbli pe o stradă, să vezi lume... să te oprești la o vitrină. SEBASTIAN, T. 165. Băiatul îl trage de mînă, ca să se oprească, fiindcă trec pe lîngă o vitrină. SLAVICI, N. I 301. ♦ Cutie de sticlă (alcătuind partea superioară a unei tejghele) sau orice alt dispozitiv pentru expunerea sub sticlă a mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor dintr-un muzeu etc; Ne strecurarăm [în muzeu] printre două șiruri de vitrine. STANCU, U.R.S.S. 68. Culcat în catafalcul de pluș al unei vitrine de muzău. C. PETRESCU, R. DR. 36. 2. Mobilă într-o casă particulară, cu rafturi și cu pereți de sticlă, în care se expun bibelouri, cristaluri etc. El intră iar în tinda cu vitrine scumpe. CAMIL PETRESCU, O. II 110.

vitrină sf [At: ODOBESCU, S. II, 301 / Pl: ~ne / E: fr vitrine] 1 Spațiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin. 2 Fereastră care închide vitrina (1) spre stradă. 3 (Pex) Totalitatea mărfurilor expuse în vitrină (1). 4 Mobilă sau dispozitiv cu pereți de sticlă, pentru expunerea mărfurilor într-un magazin, a exponatelor într-un muzeu etc. 5 Piesă de mobilier cu rafturi și cu pereți de sticlă, în care se expun, într-o casă particulară, bibelouri, veselă etc.

VITRINĂ s. f. 1. spațiu într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. mobilă cu geamuri în care se țin cristaluri, bibelouri etc. (< fr. vitrine)

VITRINĂ s.f. 1. Spațiu amenajat într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. Dulăpior cu geamuri (de jur împrejur), în care se țin diferite obiecte (cărți, cristaluri, bibelouri etc.). [< fr. vitrine].

VITRINĂ ~e f. 1) Spațiu în spatele ferestrei unui magazin (mai ales de la stradă) special amenajat cu mărfuri pentru reclamă. 2) Mobilă de forma unei mese, acoperită cu sticlă, pentru expunerea mărfurilor într-un local comercial. 3) Cutie sau dulăpior de sticlă pentru exponate (într-un muzeu sau la o expoziție). 4) Dulap cu un perete de sticlă, în care se expune vesela. [Sil. vi-tri-] /<fr. vitrine

vitrină s.f. 1 Spațiu special amenajat într-un magazin în spatele ferestrei dinspre stradă, în care se expun (cu scop publicitar) mărfurile; fereastră care delimitează spre stradă acest spațiu. În vitrine, versuri de un nou poet (BACOV.). ♦ Ext. Totalitatea mărfurilor expuse într-un astfel de spațiu. Cu venirea primăverii, vitrina a devenit mai colorată. 2 Mobilă sau dispozitiv cu pereți din sticlă, folosită pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a obiectelor (de artă) într-o expoziție sau, într-o casă particulară, a diferitelor obiecte (cărți, cristaluri, bibelouri etc.). ◊ Vitrină frigorifică = loc cu temperaturi scăzute unde se expun produse alimentare perisabile. • pl. -e. /<fr. vitrine.

GALANTAR, galantare, s. n. Vitrină de prăvălie în care se expun mostre din obiectele aflate în magazin. Tînjeai după volumele din galantarul librăriei. PAS, Z. I 287. Aristia rămăsese în dreptul galantarului plin cu mormane de pui tăiați. CAMIL PETRESCU, O. I 412. Afară ningea, și de la o vreme cai, trăsură, vizitiu, plus nenorocitul funcționar ce eram, devenisem imaculați ca o plăcintă din galantarul unui cofetar. ANGHEL, PR. 175.

stand¹ sn [At: CADE / V: șt~ / Pl: ~uri / E: fr, eg stand, ger Stand] 1 Loc special amenajat pentru întrecerile de tir sau pentru exerciții de gimnastică. 2 Loc (amenajat) unde vânătorii așteaptă vânatul după goană. 3 (Adesea cu determinări care arată felul exponatelor) Spațiu special amenajat (cu vitrine, mese, panouri etc.) în vederea prezentării exponatelor într-o expoziție, într-un magazin etc. 4 (Șîs ~ de probă sau de încercări) Masă, platformă etc. special amenajată (în uzine, ateliere etc.) pentru controlul mașinilor, motoarelor, aparatelor etc. noi, ieșite de la montaj Si: banc de probă. 5 (Prc) Utilaj folosit în acest scop.

supermagazin s. n. Magazin (universal) de mari proporții ◊ „În cartierul Berceni-Sud din Capitală este în construcție un nou tip de unitate comercială, așa-numitul supermagazin – în cadrul căruia se va organiza desfacerea atât a mărfurilor alimentare, cât și nealimentare prin sistemul autoservirii.” Sc. 5 I 66 p. 3. ◊ „M. a fugit de la locul accidentului și a izbit și alte automobile, până a trecut prin vitrina unui supermagazin.” R.l. 12 VII 75 p. 6; v. și inscripționare, minicec, supercoop (din super- + magazin, după engl. supermarket, fr. supermarché; DMN 1960; FC II 235236, A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537; DN3, DEX-S)

VITRINĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră care închide spre stradă acest spațiu. ♦ Mobilă sau dispozitiv cu pereți din sticlă, pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor într-un muzeu etc. 2. Dulap cu rafturi și cu pereți de sticlă, în care se expun, într-o casă particulară, bibelouri, veselă etc. – Din fr. vitrine.

VITRINĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră care închide spre stradă acest spațiu. ♦ Mobilă sau dispozitiv cu pereți din sticlă, pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor într-un muzeu etc. 2. Mobilă de apartament în care se păstrează bibelouri, cristale etc., având forma unui dulap cu rafturi și pereți de sticlă. – Din fr. vitrine.

PARFUMERIE, parfumerii, s. f. Magazin în care se vînd parfumuri, articole de toaletă, cosmetice etc. V. drogherie. Îl jena staționarea îndelungă la vitrinele parfumeriilor, modistelor și pantofăriilor. C. PETRESCU, Î. II 213.

LIBRĂRIE, librării, s. f. 1. Magazin, prăvălie în care se vînd cărți. În holul hotelului «Național»... o mică librărie asortată cu cărțile care i-ar putea interesa pe oaspeți. STANCU, U.R.S.S. 10. Rezemat de vitrina librăriei. C. PETRESCU, C. V. 117. Toate traducerile ce se găsiră pe la librării. NEGRUZZI, S. I 343. 2. (Învechit) Ocupația de librar. Colegi în librărie. ODOBESCU, S. III 12.

ANTICĂRIE, anticării, s. f. Magazin în care se face comerț cu cărți vechi sau de ocazie; comerț cu cărți vechi sau de ocazie. Anticăria aceea în plin aer, bătută de ploi și vînturi, și bolta porții... s-au preschimbat cu vremea în prăvălii cu vitrine încăpătoare. ANGHEL, PR. 16.

MOBILĂ. Subst. Mobilă, mobile, mobilier; dormitor, mobilă de sufragerie, mobilă de birou, mobilă de bucătărie. Mobilă stil. Pat, pătuț (dim.), pătuc, pătucean (pop.), pătuiac (neobișnuit), pătuleț (rar), iatac (înv.), prici; pat simplu, pat dublu; pat pliant, pat extensibil; pat de campanie; pat de lemn, pat de fier; dormeză, recamieu, studio, divan, canapea, canapeluță (dim.), cușetă, sofa, otomană (înv.), fotoliu-pat. Masă, măsuță (dim.), mescioară, mesișoară, măsoi. (augm.); masă de sufragerie; masă de televizor, măsuță de radio; masă de bucătărie; masă de lucru, masă de scris, birou; masă verde, gheridon. Măsuță de noapte, noptieră. Scaun, scăunel (dim.), scăunaș; taburet; trepied, tripod (înv.); fotoliu, jeț, jilț; berjeră (rar); balansoar; șezlong. Dulap, dulăpior (dim.), dulăpaș, șifonier; vitrină, scrin, comodă, dulap de sufragerie, dulap de bucătărie, servantă, blidar (pop.), bufet, bar. Ladă, lădiță (dim.), casone, scrin (rar), cufăr, cufăraș (dim.). Bibliotecă. Etajeră, stelaj. Poliță, policioară (dim.), policuță (rar), policer, raft, răftuleț (dim.). Lavoar. Tîmplar, stoler (reg.). Tîmplărie, stolerie (reg.). Magazin de mobile. Adj. Mobilat. Vb. A mobila. V. locuință.