NITROGLICERINĂ s. (CHIM.) trinitroglicerină, trinitrat de glicerină.

TRINITRAT DE GLICERINĂ s. v. nitroglicerină.

NITROGLICERÍNĂ (< fr. {i}) s. f. Ester al acidului azotic cu glicerina. Lichid uleios, incolor sau gălbui, toxic, obținut prin tratarea glicerinei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric. Este un exploziv care intră în compoziția dinamitei. În doze mici (0,0005 g) se întrebuințează ca medicament în unele boli de inimă, fiind un vasodilatator puternic, cu acțiune rapidă și de scurtă durată (ex. în accesele de anghină pectorală). Sin. trinitrat de glicerină.

NITROGLICERINĂ s. f. Substanță explozivă (rezultată din acțiunea acidului azotic asupra glicerinei), care se întrebuințează la fabricarea dinamitei; nume uzual (dar incorect) al trinitratului de glicerină.

NITROGLICERINĂ s. (CHIM.) trinitroglicerină, trinitrat de glicerină.

TRINITRAT DE GLICERINĂ s. (CHIM.) nitroglicerină, trinitroglicerină.

TRINITROGLICERINĂ s. (CHIM.) nitroglicerină, trinitrat de glicerină.

TRINITRAT s. m. triester al unor substanțe cu acid azotic. ♦ ~ de glicerină = nitroglicerină. (după fr. trinitré)

trinitrat sm [At: M. D. ENC. / E: tri¹- + nitrat cf fr trinitré] (Chm; îs) ~ de glicerină Nitroglicerină.