FOLOSÍNȚĂ (< folosi) s. f. (Dr.) 1. Atribut (făcând parte – alături de posesie și dispoziție – din conținutul juridic) al dreptului de proprietate (și al altor drepturi reale principale: uzufruct, uz, abitație etc.), în temeiul căruia titularul poate utiliza lucrul potrivit destinației sale și poate profita de toate foloasele și beneficiile corespunzătoare. 2. Drept real de f. = drept real „de tip nou”, similar în conținutul său juridic cu dreptul de uzufruct, dar – spre deosebire de acesta – neopozabil nudului proprietar, conferind titularului (persoană fizică sau juridică de tip „cooperatist-obștesc”) atributul de f. (1) asupra unui bun de proprietate de stat atribuit acestuia, cu titlul gratuit sau oneros, cu sau fără termen, de regulă cu o destinație precis stabilită (cel mai adesea pentru construirea de locuințe proprietate personală sau pentru amplasarea unor obiective social-culturale ori economice).

PROPRIETÁTE (< fr., lat.) s. f. 1. (Dr.) Stăpânirea deplină a unui bun în baza unui drept recunoscut de lege. ◊ P. publică = proprietate care aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, fiind formată din bunuri care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietății publice sunt bogățiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege. Bunurile proprietate publică sunt inalienabile și pot fi date în administrarea regiilor autonome ori a instituțiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate. ◊ P. privată = proprietate care aparține persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului sau unităților administrativ-teritoriale, fiind formate de obicei din orice bunuri, cu excepția celor aflate exclusiv în proprietate publică, și asupra cărora titularul sau proprietarul exercită posesia, folosința și dispoziția în interes propriu, însă în limitele determinate de lege. P. privată este conform Constituției garantată, iar în condițiile legii, inviolabilă; bunurile p. private se află în circuitul civil. ◊ (EC.) P. imobiliară = terenul și resursele naturale ca și amenajările și construcțiile atașate terenului prin prin activitate umană. ◊ P. intelectuală = drepturile referitoare la: opere literare, artistice și științifice; interpretări ale artiștilor interpreți și execuții ale artiștilor executanți, fonograme și emisiuni ale radiodifuziunii; invenții în toate domeniile activității umane, descoperiri științifice; desene și modele industriale; mărci de fabrică, de comerț și de serviciu, precum și nume comerciale și denumiri comerciale; protecția împotriva concurenței neloiale și orice alte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile: industrial, științific, literar și artistic. 2. Obiect, bun aflat în proprietatea (1) cuiva. 3. Caracteristică, însușire, trăsătură predominantă a cuiva sau a ceva. 4. Calitatea unui cuvânt, a stilului etc. de a fi propriu (4).

primi¹ [At: CORESI, EV. 236 / Pzi: ~mesc / E: slv приимѫ] 1 vt (C. i. bunuri materiale care aparțin sau care i se cuvin subiectului ori care îi sînt dăruite, oferite, trimise etc.) A intra în posesia sau în folosința a... Si: a căpăta, a obține. 2 vt (Spc; c. i. sume de bani) A încasa. 3 vt (Spc; c. i. scrisori) A ajunge la adresa indicată. 4 vt (Pex; d. persoane) A accepta să intre în posesia a ceva. 5 vt (Îrg; spc; d. persoane) A moșteni. 6 vtr (Îvr; c. i. copii) A (i se) naște. 7 vt (Înv; îe) A ~ în sine A rămâne însărcinată Si: a concepe, a procrea. 8 vt (C. i. nume, titluri, ranguri) A deveni deținătorul, titularul. 9 vt (C. i. mărfuri) A lua în primire, în inventar, în fondul destinat vânzării. 10-11 vt (C. i. știri, informații, explicații, dispoziții, ordine etc.) (A lua ori) a i se aduce la cunoștință. 12 vt (Pex) A beneficia de avantajul, de privilegiul de a lua cunoștință. 13 vt A prelua de la cineva. 14 vt A suporta efectele negative ale unei acțiuni, circumstanțe etc. 15 vt A veni în contact cu... 16 vt (Spc) A recepta. 17 vr (Reg) A-i prii. 18 vi (Mun) A înnebuni. 19 vt (C. i. oaspeți, solicitatori etc.) A întâmpina, adesea în mod festiv, protocolar. 20 vt (Pex) A oferi ospitalitate, găzduire. 21 vt A accepta în casă. 22 vt A accepta să găzduiască. 23 vt(a) A avea oaspeți, pe care îi tratează cu mâncare, băutură, dulciuri etc. 24 vt A accepta o vizită. 25 vt(a) A acorda o audiență. 26-27 vt(a) (Înv; îe) A ~ de... A considera ca... sau drept... 28 vt (Jur) A admite ca veridic, ca legitim. 29 vt (C. i. legi, teorii, doctrine, concepții religioase etc.) A adera. 30 vi (Îvr) A înțelege pentru a accepta. 31 vt A avea o anumită atitudine de acceptare, negare, respingere, indiferență etc. 32 vt (Spc) A manifesta bunăvoință, înțelegere, plăcere. 33 vt A accepta cu bunăvoință, cu înțelegere, cu plăcere. 34 vt A admite pe cineva într-un anumit cerc, în cadrul unei organizații, al unei instituții, într-o anumită funcție. 35 vt (C. i. oameni, creștini) A acorda milă, iertare. 36 vt A ierta de păcate. 37 vt (Subiectul este divinitatea) A fi bun, îndurător, binevoitor. 38 vt (Înv; c. i. divinitatea sau reprezentanți ai acesteia) A da ascultare. 39 vt (Înv; c. i. divinitatea sau reprezentanți ai acesteia) A se încrede în... 40 vt A îngloba. 41 (Înv; c. i. oameni) A pune stăpânire un sentiment pe cineva.