VENTIL, ventile, s. n. Supapă. ♦ Valvă cu supapă. Conductele comunică prin ventile și robinete. BOGZA, A. Î. 30. ◊ Ventil de siguranță = supapă de siguranță, v. supapă (1). ♦ Dispozitiv de închidere a valvei unei camere de cauciuc (la bicicletă, automobil etc.).

ventil sn [At: IC. LUM. (1840), 36¹/12 / Pl: ~e, ~uri / E: ger Ventil] 1 (Teh) Dispozitiv cu care se reglează închiderea sau deschiderea unui orificiu de trecere pentru lichide și gaze Si: registru, sertar, șuber. 2 (Teh; îs) ~ de siguranță Supapă de siguranță. 3 (Spc) Dispozitiv de închidere a valvei unei camere de cauciuc (la bicicletă, la automobil etc.).

OALĂ, oale, s. f. 1. Vas de lut ars, de metal, de porțelan etc., de obicei cu gura largă și cu înălțimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor. ◊ Expr. Cât o oală de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală = a prinde pe cineva ușor, fără nicio greutate (sau pe neașteptate). A se face (sau a fi) oale și ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături. A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus sau s-a făcut. Mustăți pe oală = mustăți cu vârfurile lăsate în jos. Tuns pe oală = cu părul lung până pe gât și retezat. ◊ Compus: Oală-minune = vas metalic cu capac etanș prevăzut cu supapă de siguranță, folosit pentru fierberea (rapidă) a alimentelor sub presiunea aburului. ♦ Conținutul vasului descris mai sus. ◊ Expr. A se amesteca (sau a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fără rost, nechemat într-o discuție, acțiune etc. care nu-l privește. ♦ Vas, ghiveci, glastră de flori. ♦ (Adesea cu determinarea „de noapte”) Vas întrebuințat (noaptea) pentru necesitățile fiziologice; țucal. 2. Vas de construcție specială, asemănător cu oala (1), folosit în diverse operații tehnice, industriale, de laborator etc. 3. (Reg.) Țiglă, olan. [Var.: (pop.) ol s. n.] – Lat. olla.

supapă f. capac într’o pompă sau mașină ce lasă să treacă un lichid ori un gaz, dar le împiedică întoarcerea; supapă de siguranță, ce se deschide dela sine spre a lăsa să treacă aburul, când presiunea e prea puternică și e pericol de exploziune într’un cazan.

*supápă f., pl. e (fr. soupape, din souspape, care vine d. sous, supt, și paper a păpa, a mînca. Soupape însemna în vechime „lovitură dată supt barbă în cît să clănțănești din fălcĭ”). Râsuflătoare cu capac fix (cu clapă) care se deschide automatic la pompe saŭ la mașinele cu abur. Supapă de siguranță, făcută ca să dea drumu prisosuluĭ de abur, și decĭ să evite exploziunea cazanuluĭ. Fig. Mijloc de scăpare: această promisiune fu supapa luĭ. V. clapă, valvulă și ventil.

OALĂ oale, s. f. 1. Vas de lut ars, de metal, de porțelan etc., de obicei cu gura largă și cu înălțimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor. ◊ Expr. Cât o oală de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală = a prinde pe cineva ușor, fără nicio greutate (sau pe neașteptate). A se face (sau a fi) oale și ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături. A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus sau s-a făcut. Mustăți pe oală = mustăți cu vârfurile lăsate în jos. Tuns pe oală = cu părul lung până pe gât și retezat. ◊ Compus: Oală-minune = vas metalic cu capac etanș prevăzut cu supapă de siguranță, folosit pentru fierberea (rapidă) a alimentelor sub presiunea aburului. ♦ Conținutul vasului descris mai sus. ◊ Expr. A se amesteca (sau a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fără rost, nechemat într-o discuție, acțiune etc. care nu-l privește. ♦ Vas, ghiveci, glastră de flori. ♦ (Adesea cu determinarea „de noapte”) Vas întrebuințat (noaptea) pentru necesitățile fiziologice; țucal. 2. Vas de construcție specială, asemănător cu oala (1), folosit în diverse operații tehnice, industriale, de laborator etc. 3. (Reg.) Țiglă, olan. [Var.: (pop.) ol s. n.] – Lat. olla.

SIGURANȚĂ, (3) siguranțe, s. f. 1. Lipsă de primejdie; securitate. Interesul ordinei și siguranței în țară nu numai scuză, dar chiar obligă la asemenea pioase mijloace. REBREANU, R. II 92. Conflictul părea tranșat, ordinea și siguranța portului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea șefului. BART, S. M. 89. Mă pusei deci în cale să-mi iau măsurile pentru siguranța deplină a popasului meu de noapte. HOGAȘ, M. N. 167. ◊ Expr. A fi în siguranță = a se găsi într-un loc sigur, fără primejdii. 2. Lipsă de îndoială, încredere nestrămutată, convingere neclintită; certitudine. Da, așa este, precum spui, încuviință cu obișnuita-i siguranță pan Zubovski. SADOVEANU, O. VII 85. Și Miron avea siguranța că Dunescu nu va rezista pînă la capăt. REBREANU, R. I 257. În cuvîntul și privirea lui era întotdeauna siguranță. VLAHUȚĂ, O. AL. II 85. ◊ Loc. adv. Cu siguranță = a) fără îndoială, desigur; sigur. Rîde și în somn, cu siguranță. DUMITRIU, B. F. 151; b) cu încredere, cu hotărîre, ferm. Făr’ de tine nu mă duc – am răspuns cu siguranță. GHICA, S. 80. ♦ Fermitate, precizie; pricepere, îndemînare. Începu să vorbească cu o siguranță, cu o încredere ale acelei clipe în care deznădejdea trece dincolo de marginile sale și ia chipul unei bucurii- DUMITRIU, B. F. 33. I-ar fi trebuit siguranță și îndrăzneală. SADOVEANU, E. 165. Treceau de pe o linie pe alta cu o siguranță mașinală. REBREANU, R. I 13. 3. Organ de mașină, aparat sau dispozitiv care protejează un material sau un sistem tehnic contra efectelor dăunătoare ale unor acțiuni interioare sau exterioare. ♦ Aparat care întrerupe automat un circuit electric cînd curentul care trece prin el este prea intens. ◊ Ac de siguranță = ac prevăzut cu o închizătoare care îi acoperă vîrful, pentru a evita înțepătura sau desprinderea din locul unde este înfipt. Dacă ar fi pierdut-o pe aceea din lanț, îi rămînea cealaltă, prinsă cu un ac de siguranță în buzunarul interior al vestei. C. PETRESCU, C. V. 44. Supapă de siguranță v. supapă. ♦ Dispozitiv care se introduce în broasca ușii după ce ușa a fost încuiată, ca să nu se poată deschide cu o cheie falsă. 4. Nume dat în regimul trecut poliției politice secrete. Șeful siguranței raporta palatului totul, punînd și de la el. PAS, Z. IV 188. – Variantă: (învechit) siguranție (KOGĂLNICEANU, S. 56, GOLESCU, Î. 29, NEGRUZZI, S. III 180) s. f.

SUPAPĂ, supape, s. f. 1. Piesă în formă de taler, acționată comandat sau automat, montată în dreptul unui orificiu pentru a întrerupe sau a restabili circuitul unui fluid care trece prin acest orificiu. V. valvă, ventil. Un expres aștepta gata; răsuflarea locomotivei prin supapele de metal străbătea pînă la noi. C. PETRESCU, S. 150. ◊ (Poetic) Căscate suspinau toate supapele cînd trecea vîntul. ANGHEL, PR. 85. ◊ Fig. Sala surescitată, supraîncălzită, părea gata să facă explozie. Noroc că s-a deschis ușa, supapa de scăpare a presiunei ridicată la maximum în sală. BART, E. 286. 2. Ventil. ◊ Supapă de siguranță = valvă de siguranță. 3. Dispozitiv pentru evacuarea parțială a gazului din învelișul aerostatelor sau dirijabilelor.

ROBINÉT (< fr.) s. n. (TEHN.) Organ de mașină sau armătură, care se montează la capătul unei conducte sau la capătul conductei de scurgere a unui recipient, în scopul opririi, restabilirii sau reglării circulației unui fluid. După forma și mișcarea organului de închidere-deschidere a circulației fluidului, r. pot fi: cu ac, cu bilă, cu cep, cu clapă, cu sertar, cu supapă, cu vană etc. După funcția lor, se disting: r. de asigurare (sau de siguranță), pentru oprirea automată a circulației fluidului, în cazul apariției unei defecțiuni în instalația deservită; r. de dirijare a circulației într-o ramificație de conducte; r. de închidere, folosit în instalațiile obișnuite de apă, de gaz, de încălzire centrală etc.; r. special (sau de comandă, de reglare, de control etc.), folosit în condiții sau în instalații speciale etc.

ládă f., pl. lăzĭ (rut. pol. ceh. lada, ung. láda, d. germ. lade, ladă, care vine d. laden, a încărca; flamand laeye, fr. laie, cutia supapelor la orgă. V. lăduncă). Lacră, tron, mobilă de lemn în patru colțurĭ de ținut haĭne și alte lucrurĭ. Conținutu eĭ: o ladă de cărțĭ. Lada la mine, și cheĭa la tine (Iron.), lada lăsată la altu în păstrare nu e în siguranță, chear încuĭată. V. cutie.

supapă sf [At: MARIN, F. 76 / Pl: ~pe / E: fr soupape] (Teh) 1 Organ de mașină montat în dreptul unui orificiu, acționat comandat sau automat, pentru a întrerupe sau a restabili circuitul unui fluid care trece prin acest orificiu Si: clapă (8), clapetă (2), ventil Vz valvă. 2 Piesă în formă de taler care se folosește pentru închiderea organului de mașină descris mai sus. 3 (Spc) Dispozitiv pentru evacuarea dirijată a gazului din interiorul aerostatelor sau al dirijabilelor. 4 (Îs) ~ de siguranță Dispozitiv folosit la mașinile cu aburi și care permite evacuarea prisosului de aburi, înlăturând pericolul exploziei. 5 (Pan; îvr) Epiglotă.