MEZUZĂ s. f. mic sul de pergament purtând versete din Biblie, pus într-o cutiuță fixată pe stâlpul ușii, la evrei. (< fr. mezuzah)

CLIO (KLEIO) (în mitologia greacă), muza istoriei; este reprezentată ținînd în mînă un teanc de cărți sau un sul de pergament.

tropologhion (< gr. τροπολόγιον [tropologhion], τρεφολόγιον [trefologhion] sau ἀνφολόγιον [antologhion]) (Biz.), colecția vechilor tropare*, adică condachiile sau sulurile de papirus și pergament, pe care se scriau troparele în vechime. T. constituie baza și originea tuturor cărților de imnuri* bisericești (octoih*, triod*, minei*) fiind un volum de tropare aflat în uz încă de la finele sec. 8 și începutul sec. 9. După alcătuirea Octoihului (sec. 8), t. este degajat prin aceasta de o parte din conținutul său, rămânând numai cu ciclul anual al imnurilor, pentru sărbătorile fixe – preludiul mineielor de mai târziu – și cu cele pentru partea mobilă a anului bis., care corespunde triodului și penticostarului* de astăzi. În diferite t. sunt citați, pe lângă Roman și Anatolie, melozi din sec. 6-7: Cosma, Grigorie, Chiriac, Dometius, Anastasie și Helias. T. manuscris, aflat în biblioteca corsiniană (Codicele corsinian) din sec. 9, este prin excelență o colecție de tropare.

SFITOC s.n. 1. (ȚR) Text scris pe hîrtie sau pergament în formă de sul; act. Și au scris și sfitocul, puind închipuirea legii. PAN., 24^r. Și cînd au scris sfitocul și-l iscăliră sfinții părinți, îndată cătră coșciugurile sfinților părinți celor răpăosati să dusără si zisără vorbă către dînsii. PAN., 24^v; cf. PAN., 25^r. 2. (Mold.) Mănunchi, snop. (Fig.) Și iată alt tînăr cu chipul albu țiind în mina sa un sfitoc de foc. VSV 1691, 146^r; cf. VSV 1742, 198^v. Etimologie: rus. svitok bg. svităk.

‡ADVARE sf. pl. 1 ⛪ Mic sul de piele sau de pergament pe care Evreii îl atârnă de braț sau pe frunte și pe care sunt scrise niște versete din Sfînta Scriptură filacteră (👉 FILACTERII) ¶ 2 Ori-ce se purta de cei superstițioși spre a se apăra de boale, de farmece, etc., amulet.

ROTULUS s. n. pergament, fâșie lungă care poate fi înfășurat pe un sul. (< germ. Rotulus, lat. rotulus)

ROTULUS s.n. Pergament în formă de fîșie lungă care poate fi înfășurată pe un sul. [< germ. Rotulus, cf. lat. rotulus].