COMANDITĂ s.f. Contract de asociație comercială, în care unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere, iar alți asociați răspund numai în limitele capitalului investit. ◊ Societate în comandită = societate bazată pe un astfel de contract. [< fr. commandite].

COMANDITĂ s. f. (În economia capitalistă) Contract de asociație în care una dintre părți (individuală sau colectivă), comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere, pe cînd cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decît în limitele capitalului învestit de el. ◊ Societate în comandită = societate alcătuită pe baza unui asemenea contract.

COMANDITAT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (În economia capitalistă) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

COMANDITAR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (

COMANDITAT, -Ă adj., s. m. f. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societății în comandită. (

ACȚIUNE s.f. I. 1. Faptul de a face ceva, desfășurare a unei activități; faptă, lucrare. ♦ Gesturile și ținuta cu care un orator își însoțește cuvîntarea. ♦ Operație militară (ofensivă sau defensivă). ♦ Ceea ce arată un verb (o lucrare, o stare etc.). 2. Totalitatea întîmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică; subiect. V. afabulație, epos. 3. Influență. 4. Proces. ♦ Cerere prin care se deschide un proces. II. Titlu care reprezintă o parte din capitalul unei societăți anonime sau al unei societăți în comandită. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. action, it. azione, lat. actio].

COMANDITÁR (< fr.) s. m. (EC.) Membru asociat al unei societăți comerciale care răspunde pentru îndeplinirea obligațiilor sociale ale societății numai pînă la concurența aportului său (în cazul societăților în comandită simplă) și numai prin plata acțiunilor sale (în cazul societăților în comandită pe acțiuni).

*comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într’o societate în comandită.

comandită f. societate compusă din asociați responsabili și solidari și dintr’alți asociați, simpli capitaliști cari nu sunt responsabili de cât până la concurența sumei vărsate sau promise; 2. fondurile depuse de un comanditar.

comanditar m. cel ce depune fonduri într’o societate în comandită.

COMANDITAT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

comanditar, ~ă smf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 422 / Pl: ~i, ~e / E: fr commanditaire] 1 (Jur; cmr) Asociat într-o societate în comandită și care nu răspunde de datoriile acesteia decât în limita aportului său. 2 Persoană care comanditează sau finanțează activitatea altcuiva.

comanditat², ~ă [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: comandita, fr commandité] 1-2 smf, a (Jur; cmr) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. 3 smf Asociat cu răspundere nelimitată într-o societate în comandită.

* COMANDITAR sm. ⚚ Cel ce dă banii necesari unei societăți în comandită [fr.].

COMANDITĂ s. f. 1. societate comercială în care, în temeiul unui contract, unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere față de creditorii ei, iar alții numai în limitele capitalului social investit. 2. fondurile vărsate de fiecare asociat al unei asemenea societăți. (

*comandítă f., pl. e (fr. commandite; it. comándita și accomándita). Com. Societate comercială în care o parte din membri varsă baniĭ necesarĭ fără să ĭa parte la gestiune.

* COMANDITĂ (pl. -te) sf. ⚚ 1 Societate în ~, societate comercială în care cei ce dau banii necesari întreprinderii nu conduc afacerea și nu sînt răspunzători în afară de banii dați ¶ 2 Banii dați unei întreprinderi de către un comanditar [fr.].

comandită sf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 422 / Pl: ~te / E: fr commandité] 1 Contract de asociație în care una din părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el. 2 Societate în ~ Societate alcătuită pe baza unui contract de comandită.

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITĂ ~e f. (în unele țări) Contract de asociere comercială, în care unii asociați răspund de datoriile societății față de creditorii ei cu întreaga lor avere, iar alții, numai în limitele capitalului investit. /<fr. commandite